Comisia Europeană renunță la ideea cotelor obligatorii pentru refugiați, reînvie încercarea de a schimba regulile europene de azil și migrație după mai mult de patru ani de blocaj.
Propunerile de migrație mult așteptate, întârziate de pandemia de coronavirus, ar permite statelor membre UE să aleagă dacă acceptă refugiați sau să se ocupe de returnarea celor refuzați de azil în țările lor de origine.
Ca beneficiu pentru a primi refugiați sau solicitanții de azil salvați în Marea Mediterană, țărilor li s-ar oferi 10.000 EUR (9.192 GBP) pentru fiecare adult, finanțat din bugetul UE. Și nicio țară nu ar fi obligată să ofere adăpost nimănui.
Această „solidaritate à la carte” este menită să spargă impasul care a domnit din 2015, când UE a cerut cote obligatorii de refugiați la apogeul crizei migrației. Ungaria, la care s-a alăturat ulterior Polonia, a refuzat să primească refugiați. Cele două țări au aderat la o coaliție de blocare care a împiedicat o tentativă de reformă din 2016 bazată pe plăți obligatorii pentru acele țări care au refuzat să primească solicitanți de azil.
În timp ce ultimele modificări sunt concepute pentru a ușura presiunea asupra statelor din prima linie, Italia, Grecia și Spania vor fi probabil dezamăgite, își păstrează responsabilitatea implicită pentru gestionarea cererilor de azil.
Comisarul european pentru afaceri interne, Ylva Johansson, a declarat că accentul pe returnări (deportări ale azilanților) reflectă realitatea schimbată din 2015. „Trebuie să ne ocupăm de situația reală și nu să ne ocupăm de situația pe care oamenii o au în cap”, a spus ea unui grup de reporteri. „Majoritatea [sosiților] nu sunt refugiați: două treimi din sosirile neregulate vor avea o decizie negativă.”
În 2019, 491.200 de persoane au primit ordin să părăsească UE, dar doar 29% au fost returnate în țara lor de origine. Johansson a spus că „rentabilitatea de 100% nu poate fi realizată”, dar există „un loc semnificativ de îmbunătățire aici”.
În timp ce îmbunătățirea randamentelor a fost un obiectiv al politicii UE de ani de zile, comisia speră să dea un impuls prin numirea unui coordonator al deportărilor care să ajute statele membre.
Johansson, comisarul suedez, speră ca preluarea deportărilor să fie o opțiune atractivă pentru guvernele UE care nu doresc să adăpostească solicitanții de azil. Ea a insistat că absența legăturilor istorice cu Orientul Mijlociu și țările africane nu ar trebui să fie un obstacol în calea „sponsorizării întoarcerii”. Ea a spus că propria sa țară a „investit mult în Maroc și Afganistan” pentru a încuraja aceste guverne să-și ia înapoi cetățenii.
Dar guvernele vor deveni responsabile pentru orice migranți pe care nu reușesc să îi întoarcă.
Guvernele care evită relocarea și deportările ar putea, de asemenea, să aleagă să cheltuiască bani pentru alte măsuri, de exemplu finanțarea centrelor de primire din state de primă linie, precum Grecia. Dar comisia ar fi în măsură să anuleze aceste intenții, dacă nu s-ar prezenta suficiente țări pentru a face eforturi mari în ceea ce privește relocarea și deportarea. „Toată lumea trebuie să facă parte din solidaritate”, a spus Johansson.
Comisia promite, de asemenea, procese mai rapide: dorește să introducă o regulă conform căreia toate sosirile trebuie să aibă finalizate controalele de sănătate și securitate în termen de cinci zile. În ciuda unui program pilot promis în Grecia, rămâne neclar dacă UE are resursele necesare pentru a accelera procedurile notorii de lente în Grecia și Italia.
Liderii UE au redus cheltuielile cu migrația și controlul frontierelor cu 8,5 miliarde de euro sau 27%, când au încheiat un acord cu privire la următorul buget de șapte ani al blocului în iulie.
La mai bine de cinci ani după ce Angela Merkel a deschis frontierele Germaniei către sute de mii de refugiați, migrația continuă să dividă UE, deși sosirile sunt mult mai mici.
Aproximativ 150.000 de migranți ilegali au ajuns în UE în 2018, cel mai scăzut nivel din ultimii cinci ani și doar o fracțiune din 2,4 milioane care au venit să locuiască în UE din restul lumii în aceeași perioadă.
Condițiile îngrozitoare cu care se confruntă unii solicitanți de azil, încapsulați în tabăra arsă de la Moria, sunt văzute ca mărturie a eșecului UE. În ajunul noilor propuneri, agenția ONU pentru refugiați și Organizația Internațională pentru Migrație au avertizat că politica actuală a UE este „ineficientă, de nesuportat și are adesea consecințe umane devastatoare”.
Salvarea imigranților
În urma rapoartelor de deportări ilegale în Marea Mediterană și la frontierele terestre, Comisia dorește să introducă un mecanism de monitorizare pentru a investiga abuzurile. „Pentru a fi sinceră, nu pot acționa în funcție de aceste rapoarte, deoarece nu am nicio posibilitate de a investiga”, a spus Johansson.
Cu toate acestea, două ONG-uri au declarat că există „încălcări de lungă durată bine documentate ale legislației UE”, deoarece au solicitat Comisiei să înceapă acțiuni în justiție împotriva guvernului grec. Oxfam și WeMove Europe au depus marți o plângere, după ce au instruit avocații de la De Brauw Blackstone Westbroek.
ONG-urile susțin că noua lege a azilului a guvernului grec încalcă legislația UE prin refuzul la o procedură echitabilă pentru solicitanții de azil. „Comisia ar trebui să evalueze urgent dacă autoritățile elene respectă legislația UE și, în caz contrar, să declanșeze proceduri judiciare împotriva Greciei pentru expunerea persoanelor care solicită azil pe teritoriul său la suferințe și abuzuri”, a declarat Marissa Ryan, șeful biroului UE al Oxfam.
