„Toți cei care vor face afaceri cu Iranul nu vor face afaceri cu SUA. Caut pacea mondială, nimic mai puțin“, a scris președintele american pe Twitter.
Presiunile sancțiunilor americane continuă să devalorizeze rialul, iar președintele Iranului, Hassan Rouhani, deja a anunțat că va accepta un dialog cu SUA pe tema unui nou acord nuclear, numai dacă Washingtonul va dovedi că este de încredere. Acesta este rezultatul unor negocieri duse în secret de echipe americano-iraniene pentru a stabili o întâlnire între cei doi președinți, după modelul „Trump–Kim Jong-un“.
În acest context, poziția UE slăbește presiunea asupra regimului de la Teheran pe care Trump o voia maximă.
Reglementarea europeană datează din 1996 și a fost creată la origine pentru ocolirea sancțiunilor americane asupra Cubei, Libiei și a Iranului. Această legislație interzice întreprinderilor europene să se conformeze efectelor extrateritoriale ale sancțiunilor americane, sub pedeapsa penalităților fixate de fiecare stat membru, precizează Le Monde. De asemenea, reglementarea deschide dreptul la indemnizație pentru orice daună care decurge din aceste sancțiuni și anulează efectele în UE ale oricărei decizii a unei justiții străine bazată pe aceste sancțiuni.
Dezacordul cu SUA asupra embargoului cubanez a fost rezolvat la nivel politic, eficacitatea acestei reglementări nefiind niciodată pusă la încercare. Legea a mai fost invocată în 2007, când statul austriac a amenințat cu sancțiuni administrative banca austriacă Bawag pentru închiderea conturilor clienților cubanezi la cererea noului său proprietar, un fond american.
„Măsurile au fost în final abandonate când banca în cauză și-a reluat relațiile de afaceri cu cetățenii cubanezi în discuție“, amintește Comisia Europeană.
Operatorii comunitari nu se supun legilor americane
Pentru a putea fi aplicată astăzi în cazul iranian, legea blocajului a fost revizuită și amendată și a intrat în vigoare pe 7 august 2018 la ora 06.01 (04.01 GMT), oră la care o primă serie de sancțiuni americane a început să producă efecte.
Această serie de sancțiuni cuprinde blocaje asupra tranzacțiilor financiare și a importurilor de materii prime, ca și sancțiuni asupra achizițiilor în sectoarele auto și de aviație comercială.
A doua serie de sancțiuni americane, care afectează sectoarele petrolului și gazului, va intra în vigoare la 5 noiembrie 2018, perioada de tranziție urmând să ofere timp firmelor care fac deja afaceri cu Iranul să-și reducă activitățile.
Potrivit analiștilor citați de media britanică și franceză, consecințele acestei legi ar putea fi mai mult simbolice decât economice.
„Este un semnal politic adresat de UE. Nu este un remediu miraculos, dar are caracter disuasiv, pentru împiedicarea aplicării sancțiunilor persoanelor sau companiilor neamericane“, a explicat un înalt responsabil european de la Bruxelles.
El a subliniat că „extrateritorialitatea sancțiunilor americane este ilegală în dreptul internațional, pentru că încearcă să dicteze decizia operatorilor economici europeni care nu sunt supuși legii americane“.
Companiile europene, între sancțiunile SUA și penalitățile UE
Este vorba de protejarea companiilor europene ce își asumă riscuri rămânând în Iran și care se expun sancțiunilor americane. Firmele ce decid să se retragă din Iran din cauza sancțiunilor vor trebui să solicite autorizarea și justificarea retragerii lor pentru a fi exonerate de penalitățile europene, penalități ce vor fi decise de țara de care aparține compania.
Firmele europene au fost informate că nu trebuie să se plieze cererilor Washingtonului de a-și abandona afacerile cu Iranul, iar cele ce vor decide retragerea din cauza sancțiunilor americane trebuie să obțină autorizarea Comisiei Europene, fără de care riscă să fie urmărite în justiție de țările membre ale Uniunii.
În plus, a fost activat un mecanism ce permite întreprinderilor europene afectate de sancțiuni să urmărească în justiție Administrația americană în fața tribunalelor naționale din statele membre.
O declarație comună publicată de miniștrii de Externe ai statelor membre declară „voința de protejare“ a intereselor economice ale Uniunii și a acordului nuclear pe care Bruxelles, alături de China și Rusia, continuă să-l susțină.
„Suntem deciși să protejăm operatorii economici europeni angajați în afaceri legitime cu Iranul, conform legislației UE și a rezoluției 2231 a Consiliului de Securitate al ONU“.
