Copiii au fost separaţi de familiile lor timp de două săptămâni, privaţi de lumină şi hrană, iar timp de nouă zile nu au ştiut dacă vor fi găsiţi vreodată. Mediul în care au rezistat atât de mult timp era la rândul lui generator de angoase: o apă tulbure, care i-a urmărit în tuneluri şi care înconjura micul promontoriu pe care s-au refugiat, unde au fost descoperiţi aproape miraculos de doi scafandri britanici.
Pentru moment, autorităţile thailandeze afirmă că tinerii “au cu toţii o sănătate mintală bună”, protejaţi de “coconul” reprezentat de spitalul în care au fost internaţi şi în care vor rămâne cel puţin o săptămână.
Coşmare, claustrofobie, tristeţe, atacuri de panică… După o experienţă traumatizantă de această amploare, experţii afirmă că în lunile care vor urma astfel de simptome vor fi cât se poate de obişnuite.
“După o astfel de încercare, să te afli în circumstanţe similare, să fii în întuneric, într-o cameră cu uşa închisă, să fii nevoit să faci un test la tomograf sau chiar să înoţi, poate să retrezească trauma”, afirmă Jennifer Wild de la Centrul de cercetări asupra anxietăţii şi traumelor din Oxford, vorbind pentru Science Media Centre despre drama trăită de aceşti copii.
În stare de şoc
“Dacă după o lună unii dintre ei vor rămâne încă în stare de şoc, ei vor fi trebui să fie atent monitorizaţi din punct de vedere medical”, a declarat Yongyud Wongpriromsarn, expert în sănătate mintală din cadrul Ministerului Sănătăţii din Thailanda. Într-adevăr, dincolo de pragul de o lună, în timpul căreia oamenii sunt bântuiţi de experienţa negativă prin care au trecut, apare riscul de stres posttraumantic.
“Dacă vor putea să considere acea încercare drept o aventură ieşită din comun şi să nu se gândească la felurile în care ar fi putut să îşi piardă viaţa, atunci vor putea mai degrabă să îşi revină foarte bine din punct de vedere emoţional”, a explicat Jennifer Wild.
“Este important ca băieţii să se concentreze mai degrabă pe faptul că au reuşit să iasă la suprafaţă decât pe lucrurile care ar fi putut să li se întâmple”, a adăugat aceeaşi specialistă.
Prezenţă liniştitoare
Prezenţa alături de copii a tânărului antrenor de 25 de ani, care a petrecut mai multe sejururi în mănăstiri budiste, a reprezentat un factor liniştitor, au subliniat autorităţile locale. “Erau cu toţii împreună, ca o echipă, se ajutau între ei. Antrenorul lor a gestionat foarte bine situaţia”, a declarat miercuri Thongchai Lertwilairatanapong, expert în cadrul Ministerului Sănătăţii din Thailanda, într-o conferinţă de presă organizată la spitalul din Chiang Rai, unde au fost internaţi cei 13 tineri.
Ei trebuie să rămână în spital timp de o săptămână, mai întâi în carantină, fără să poată fi îmbrăţişaţi de părinţii lor timp de câteva zile. Într-o primă etapă, părinţii pot să îi vadă şi să le vorbească printr-un geam.
La şcoala din Mae Sai, unde învăţă majoritatea copiilor salvaţi din peşteră, colegii aşteaptă cu nerăbdare revenirea lor.
“Să îi ajuţi pe cei din cadrul grupului, să te gândeşti la viitorul lor, să revii la şcoală şi în comunitate sunt progrese fundamentale”, afirmă Boonruang Triruangworawat, directorul departamentului de sănătate mintală din cadrul Ministerului Sănătăţii thailandez. Potrivit părerii sale, copiii vor beneficia de o monitorizare psihologică timp de mai multe luni.
Evitarea mass-media
Echipajele de salvare au criticat folosirea dronelor de anumite companii mass-media locale în timpul operaţiunii, întrucât unele dintre drone au stânjenit circulaţia elicopterelor care îi evacuau pe copiii scoşi din peşteră.
Experţii avertizează şi în privinţa riscului generat de expunerea mediatică, recomandând copiilor să evite orice şedinţă foto şi orice interviu, deoarece trebuie să fie protejaţi de mass-media.
“Copiii nu ar trebui să dea interviuri sau să fie solicitaţi pentru fotografii pentru o anumită perioadă”, a recomandat Andrea Danese, psihiatru şi cercetător specializat în ştiinţa stresului la King’s College of London, citat de Science Media Centre.
