Folosind gaze lacrimogene, peste 200 de membri ai poliţiei speciale din Kosovo au intrat într-o sală din Mitrovica (oraş din nordul Kosovo, situat într-o regiune populată de sârbi), unde era organizată o masă rotundă între o delegaţie sârbă de la Belgrad şi rezidenţi sârbi din localitate.
Marko Djurici, care era însoţit de mai mulţi responsabili ai Guvernului sârb, între care Nikola Selakovici, secretar general al cabinetului preşedintelui sârb, s-a predat. Cu puţin înainte, delegaţia trecuse frontiera administrativă între cele două ţări fără să fie oprită la postul de control.
Potrivit ziarului Politika din Belgrad, „încătuşat, Djurici a fost transferat la un comisariat din Pristina, poliţiştii kosovari târându-l pe stradă în faţa camerelor şi sub huiduielile trecătorilor”.
Seara, a fost expulzat din Kosovo. Consiliul de securitate sârb s-a reunit de urgenţă sub conducerea preşedintelui Alexandre Vucici, care a calificat incidentul o „răpire a lui Marko Djurici” şi a precizat că „toţi care au participat la această răpire vor fi aduşi în faţa justiţiei”.
Cotidianul Jutarnji List din Zagreb este de părere că incidentul demonstrează „că la Pristina, unele medii au dorit să testeze până unde pot merge după concesiile făcute de guvernul kosovar pentru ratificarea acordului pentru trasarea frontierei cu Muntenegru, care a provocat grave nemulţumiri în Parlamentul kosovar”.
Compromiterea dialogului cu UE
Arestarea şi expulzarea lui Djurici au intervenit la câteva zile după ce preşedinţii sârb, Alexandre Vucici, şi cel kosovar, Hashim Thaçi, s-au întâlnit la Bruxelles pentru relansarea procesului de normalizare a relaţiilor bilaterale, cerut de Uniunea Europeană, dialog ce se afla într-un punct mort de doi ani.
Hashim Thaçi a declarat că doreşte ca incidentul să nu aibă consecinţe asupra „dialogului dintre cele două ţări, a eforturilor de normalizare a relaţiilor de bună vecinătate şi a reconcilierii între Kosovo şi Serbia”.
Însă parlamentarii sârbi din Kosovo, a căror susţinere asigura majoritatea partidului albanez la putere, au declarat că se retrag din Guvernul Haradinaj şi din alte instituţii kosovare, iar Serbia a declarat „mort” dialogul.
Bruxelles a făcut din această normalizare o condiţie pentru aderarea Serbiei la UE. La rândul său, Kosovo speră la o liberalizare a vizelor pentru cetăţenii săi. Deşi nicio violenţă intercomunitară gravă nu a fost semnalată de câţiva ani, Mitrovica rămâne un oraş divizat şi sub tensiune.
Această situaţie fragilă a fost ilustrată de asasinarea la jumătatea lunii ianuarie a omului politic sârb Oliver Ivanovici, adept al poziţiilor moderate. Ancheta nu a elucidat această crimă.
Forţele internaţionale rămân pe poziţii, aproape la două decenii după conflictul dintre forţele sârbe şi separatiştii kosovari albanezi (1998-1999).
Vizitele miniştrilor şi a altor înalţi responsabili veniţi de la Belgrad în zonele unde locuiesc minorităţile sârbe din Kosovo nu sunt o excepţie, dar fac obiectul discuţiilor prealabile între cele două capitale şi primesc acordul de la Pristina.
Serbia refuză recunoaşterea independenţei fostei sale provincii, care și-a declarat independența în 2008, iar tutela asupra Kosovo rămâne înscrisă în Constituţia ei.
