După ce a rezistat timp de cinci ani la cel mai lung asediu în cursul conflictului în Siria, Ghouta a fost declarată oficială “curăţată” sâmbătă seara, la finalul unei ofensive lansate la 18 februarie de către regim şi în cursul căreia au fost ucişi peste 1.700 de civili, potrivit Observatorului sirian pentru drepturile omului (OSDO).
Această victorie a fost crucială pentru regim, care a făcut din cucerirea Ghoutei principalul său obiectiv încă de la începutul anului. Ea pune capăt tirurilor de obuze şi de rachete ale rebelilor asupra capitalei siriene, dar îi permite de asemenea preşedintelui Bashar al-Assad, care, din 2015, a inversat o situaţie militară defavorabilă, datorită sprijinului ruşilor şi iranienilor, să controleze de acum mai mult de jumătate din Siria, unde se află două treimi din populaţie.
Va folosi oare regimul ocazia pentru a încerca să cucerească şi ultimele zone care scapă controlului său în şi în jurul Damascului?
Cotidianul proregim Al-Watan consideră că prioritatea ar putea fi “soluţionarea definitivă a problemei privind zona de la sudul capitalei”, în special tabăra de refugiaţi palestinieni Yarmouk, unde există o redută dominată de gruparea jihadistă Statul Islamic.
Cu toate acestea, numeroşi experţi consideră că următoarea ţintă ar putea fi provincia Deraa, unul dintre leagănele protestelor anti-Assad din 2011.
Situată în apropierea Iordaniei şi Golanului anexat de Israel, provincia este împărţită între diferite grupuri rebele, care controlează aproximativ 70% din teritoriul său, în timp ce forţele regimului şi gruparea Statul Islamic au aici o prezenţă mai mică.
“Eliberarea Ghoutei orientale înseamnă sfârşitul ameninţării împotriva Damascului. Ar fi logic ca guvernul sirian să-şi regrupeze forţele în sud pentru a pune capăt situaţiei din Deraa”, consideră Bassam Abou Abdallah, directorul Centrului de studii strategice din Damasc.
Potrivit lui, regimul va aplica o tactică similară “presiunii militare pentru a ajunge la o înţelegere”.
În Ghouta, ca şi în alte părţi, puterea siriană şi aliatul său rus au asociat bombardamentele intense şi luptele la sol, înainte de a începe negocieri separate cu diferitele grupări rebele, îngenuncheate de atacurile devastatoare.
Julien Théron, expert în conflictul sirian, aminteşte că “regimul s-a concentrat o perioadă lungă de timp pe Deraa, încercând să străpungă zona rebelă până în oraşul cu acelaşi nume”, unde cartiere întregi sunt controlate de insurgenţi şi alte forţe paramilitare.
Potrivit analistului citat, controlul de către rebeli a frontierei de sud “afectează imaginea regimului care devine, din nou, stăpân pe teritoriul său”.
Iar reluarea comerţului terestru cu Iordania, în special prin postul de frontieră Nassib, ar reprezenta o contribuţie financiară valoroasă pentru Damasc.
Dar aceste zone din sudul Siriei sunt “deosebit de sensibile”, avertizează Sam Heller, analist la Grupul Internaţional de Criză (International Crisis Group).
“Acestea sunt situate între Damasc şi frontierele iordaniană şi israeliană, iar orice acţiune militară ar putea afecta securitatea internă a acestor trei ţări”, afirmă el.
În nord-vestul ţării, lângă graniţa cu Turcia, o altă provincie, anume Idlib, scapă aproape integral controlului regimului. Ea este controlată în mare parte de gruparea jihadistă Hay’at Tahrir al-Sham, dominată de fosta ramură siriană a Al Qaida şi angajată în lupte intestine cu grupări islamiste.
Dar Idlib “nu este în colimatorul Damascului până la noi ordine, deoarece face obiectul mai multor calcule geopolitice decât militare”, susţine Heller. “Destinul Idlib este legat de ceea se petrece în culise între Turcia (care susţine opoziţia) şi Rusia”, spune el.
În aceasta provincie, cu o populaţie de 2,5 milioane de locuitori, dintre care peste un milion de persoane strămutate, regimul trimite aproape sistematic combatanţi şi pe familiile lor evacuate din zone recucerite de la rebeli.
Potrivit experţilor, dificil în orice caz să se ia în considerare o ofensivă simultană împotriva Idlib, în nord, şi Deraa, la sud. “Ar fi nevoie de mobilizarea unor forţe impresionante, în condiţiile în care regimul a trebuit să-şi folosească forţele cele mai importante doar pentru a prelua Ghouta”, o zonă mult mai mică, apreciază Théron, potrivit AGERPRES.
