La Bangui se vorbeşte despre ruşi – militari, mercenari, oameni de afaceri sau consilieri din umbră – la fel de mult ca despre rebelii care se regrupează şi ameninţă să avanseze spre capitală.
După o întâlnire la Soci, în octombrie 2017, între preşedintele centrafrican, Faustin Archange Touadera, şi ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, Moscova a cerut Consiliului de Securitate al ONU o derogare de la embargoul asupra armelor cu destinaţia Republica Centrafricană pentru a dona material militar Guvernului şi a lansa un program de antrenament pentru Forţele armate centrafricane (FACA).
Autorizarea a fost obţinută în decembrie şi un Iliuşin-76 al armatei ruse a efectuat în ianuarie o primă livrare de arme pe aeroportul din Bangui.
Însă, de la sfârșitul lunii martie, militarii ruşi asigură protecţia preşedintelui centrafrican. Informaţia a fost confirmată de directorul de cabinet al şefului statului, Firmin Ngrebada, considerat de diplomaţi aflaţi la post la Bangui ca „mâna care a finalizat venirea ruşilor în ţară”.
Rusia aplică „modelul sirian”, pe care îl consideră un succes pentru interesele sale, în Republica Centrafricană şi în Sudan. Vladimir Putin intenționează să revină într-un joc economic african, parţial abandonat de China.
O provocare pentru Rusia este în prezent legarea Republicii Centrafricane de Sudanul de Nord, unde staţionează circa o treime din soldaţii ruşi retraşi din Siria. Surse germane arată că ruşii antrenează trupe sudaneze şi au fost semnate contracte între întreprinderi private rusești şi guvern.
Or, prin Sudan, noua rută trans-sahariană chineză va duce spre mare. În aceste circumstanţe, pare important să fi la Port-Sudan înainte de a fi prea târziu. Nu este un secret pentru nimeni că Beijingul a reluat un vechi proiect colonial francez al unei Africi care se întinde din Dakar la Djibouti şi structurat printr-o rută comercială trans-sahariană.
Ruşii pot fi folosiţi ca agenţi de securitate ai Chinei în Africa. În culise este vorba de câmpurile petrolifere din nordul Africii Centrale în care Rusia a investit în anii 1970. Or, aceste câmpuri petrolifere nu pot fi legate decât prin nordul Sudanului.
