Potrivit experților, această demisie colectivă marchează o cotitură în lupta contra abuzurilor în Biserică, dar și pentru continuarea pontificatului Papei Francisc.
Convocați la Roma săptămâna trecută, episcopii chilieni au primit din partea Papei Francisc un text de zece pagini în care acesta a atras atenția că de ani de zile, Biserica Catolică chiliană adăpostește „numeroase situații de abuz de putere, de autoritate și de abuzuri sexuale“. „Suntem implicați cu toții, eu în primul rând“.
„Ceva este bolnav în corpul ecleziastic“
Textul, al cărui conținut a fost dezvăluit de televiziunea chiliană T13, se bazea-ză pe un raport nepublicat de 2.300 de pagini, redactat de doi anchetatori trimiși de Papă pentru a investiga agresiunile sexuale și cazurile de abuz de putere comise în sânul Bisericii chiliene. Documentul denunță și „existența neglijențelor gravisime în protecția copiilor vulnerabili din partea episcopilor și superiorilor religioși“.
Unele plângeri au fost considerate „neverosimile“ în timp ce acestea erau „indicii grave ale unui delict efectiv“. Altele au fost clasate fără nicio anchetă. Au fost exercitate presiuni asupra anchetatorilor și „documente compromițătoare“ au fost distruse. Papa a recunoscut un faliment colectiv al Bisericii chiliene.
Ce este nou în evenimentele din ultima săptămână, este că Biserica Catolică pare să facă un pas spre recunoașterea unei responsabilități ca instituție și nu se mai limitează la cea individuală, atribuită preoților devianți și episcopilor neglijenți. Este ceea ce rezultă din nota remisă de Papa Francisc episcopilor chilieni în care subliniază că „ceva este bolnav în corpul ecleziastic“.
Pentru a ieși din această derivă colectivă, Papa preconizează deschiderea instituției și cooperarea cu diferite instanțe ale societății civile pentru promovarea unei culturi antiabuz. Pentru că, în opinia sa, simpla schimbare de persoane (de episcopi) nu este suficientă pentru a rezolva problemele atât de profund ancorate și structurate.
Demisiile episcopilor chilieni ar putea rapid să-l plaseze în fața unor dificultăți noi. Dacă, așa cum este posibil, Papa Francisc va accepta cel puțin o parte dintre ele, va desemna inevitabil acești prelați ca fiind responsabili ai unei situații grave și în Chile și în alte țări se va pune inevitabil problema modului în care ei vor trebui să răspundă pentru actele lor.
Vinovați printre apropiați
Cert este că Papa va ieși fragilizat din „uraganul chilian“ în contextul în care doi membri ai Consiliului cardinalilor (C9), cerc restrâns al colaboratorilor apropiați însărcinat să-l ajute să conducă reforma sa, sunt acuzați în cazuri de abuz sexual.
Cardinalul George Pell, secretar pentru Economie la Vatican, a fost formal inculpat în Australia pentru agresiuni survenite între 1970 și 1990, chiar dacă el neagă faptele care îi sunt reproșate. El a trebuit să revină în țară, unde va fi judecat.
Cardinalul Errazuriz Ossa, fost arhiepiscop de Santiago de Chile, alt membru al C9, a fost acuzat de una din victimele abuzate că este responsabil de „omerta“ din jurul preotului pedofil Karadima. În 2011, două decenii după primele acuzații, Congregația pentru doctrina credinței îl recunoștea pe Fernando Karadima vinovat de abuz sexual asupra minorilor. La 84 de ani, acest preot extrem de popular și influent în Chile, este condamnat la o viață retrasă, de „penitență și rugăciune“.
La debutul pontificatului, comisia pentru protecția minorilor, creată de Papa Francisc, a recomandat înființarea unui tribunal -special însărcinat cu judecarea episcopilor vinovați de neglijență, în special în materie de pedofilie. Dar, sub presiunea opozițiilor, acest tribunal nu a văzut -lumina zilei.
