Se știe că statele mici, cu resurse limitate, s-au transformat în centre financiare unde băncile și societățile suspecte găsesc refugiu evitând regulile internaționale. Djibouti, a treia cea mai mică țară de pe continentul african, a găsit alt mijloc de a prospera – crearea de baze militare. Acestea fac obiectul unui adevărat comerț în care se amestecă elemente financiare și diplomatice. În Cornul Africii acest comerț cu baze militare este în plină expansiune, astfel că militarizarea acestei regiuni a atins un punct critic. Coabitarea bazelor militare aparținând unor țări cu interese adesea divergente reprezintă un posibil pericol pentru stabilitatea regiunii. Cornul Africii este mai mult ca oricând în centrul rivalităților mondiale și Djibouti este o piesă esențială în jocurile de putere din regiune. Franța, fosta putere colonială în Djibouti, menține o bază; la fel și americanii, italienii și japonezii. Germania și Spania mențin trupe în baza francezilor.
Când Beijingul a inaugurat aici prima sa bază militară exterioară, la 1 august 2017, Djibouti a fost complet transformat într-o „Casablanca modernă“, unde toată lumea pare să spioneze. Într-un hotel de lux ultramodern ridicat pe plaja din nordul orașului, ofițeri și soldați occidentali în uniforme se intersectează cu oameni de afaceri și tehnicieni chinezi sau cu demnitari din Africa și din țările arabe. Baza chineză, aparținând Marinei Armatei de Eliberare a Poporului, este situată la Doraleh, în vestul capitalei, în timp ce bazele celorlalte state se află în apropierea aeroportului internațional, în sud, la circa 10 km.
Pentru Djibouti, geopolitica este o activitate lucrativă. SUA plătesc o chirie anuală de 63 milioane dolari pentru baza lor, Franța plătește 36 milioane dolari, China – 20 de milioane, iar Italia – 2,6 milioane. Suma plătită de Japonia nu este divulgată public. Se estimează la 4.000 numărul soldaților și al lucrătorilor filipinezi din baza americană, la 180 numărul soldaților din baza niponă și la 1.450 în cele două baze franceze. Circa 80 de italieni se află în baza lor, situată în apropierea celei americane.
Riscuri potențiale
Mica republică din Cornul Africii este pe cale să devină trambulina economică a Chinei spre Africa, dar baza navală a fost cea care a făcut să tremure comunitatea militară occidentală din Djibouti. Ziarul oficial China Daily, care relata deschiderea bazei în august anul trecut, declara că ar putea găzdui 10.000 de persoane, precizând totuși că „cifra oficială privind numărul membrilor personalului ce va fi staționat nu a fost comunicată“. În ce privește motivele oficiale ale creării bazei, ziarul evoca susținerea misiunilor de menținere a păcii ale armatei chineze în Africa și în vestul Asiei.
Puterile occidentale invocă în general aceleași motive pentru prezența lor în Djibouti, dar și lupta contra piraților, activi în largul apelor somaleze. Liu Hongwu, profesor la Universitatea din Zhejiang, citat de media asiatică, afirmă că Djibouti „se află la confluența dintre Europa, Asia și Africa“. Probabil motivul pentru care China este prezentă îl constituie protejarea intereselor economice și strategice în regiune. Dar și o poziționare mai bună pentru un eventual conflict între China și Occident, în principal SUA.
Nu este un secret că puterile occidentale sunt deranjate de noua prezență a Chinei și de informațiile potrivit cărora Beijingul pregătește instalații suplimentare, în special pe coasta estică a Africii. Sunt semnalate incidente ce demonstrează că țările care dispun de baze în Djibouti recurg la spionaj electronic reciproc, în special în supravegherea activităților persoanelor care prezintă interes în țară și în capitală. Potrivit experților, intrigile de spionaj din Casablanca anilor 1940 sunt probabil nesemnificative comparativ cu cele care se petrec în prezent în mica țară din Cornul Africii. Iar apropierea bazelor națiunilor rivale înseamnă că orice se poate întâmpla în contextul divergențelor dintre SUA și China, pe care mulți le consideră semne premergătoare ale unui nou Război Rece.
„Haurus“, agent DGSI, vindea pe darknet informații pentru interlopi
Un polițist din DGSI (Direcția Generală a Securității Interne) este suspectat că a vândut informații „sensibile“ pe darknet, sub pseudonimul „Haurus“, unele dintre acestea putând fi la originea reglărilor de conturi în lumea interlopă din Marsilia.
„Le Monde“ precizează că „Haurus“ , arestat de poliție zilele trecute și inculpat la Nanterre, a recunoscut faptele după ce a explicat că motivația era financiară. Prin poziția sa în unitatea antiteroristă, el avea acces la o multitudine de informații, pe care le-a folosit pentru a face bani pe darknet – partea întunecată a Internetului, accesibilă doar prin conexiuni securizate. Agentul care folosea pseudonimul divinității egiptene cu cap de vultur este suspectat că a vândut, timp de peste un an, informații membrilor crimei organizate. Stratagema îi aducea mii de euro lunar, mult mai mult decât salariul, iar tranzacțiile se făceau în bitcoin, o monedă virtuală aproape imposibil de urmărit.
Oficiul central pentru represiunea imigrației clandestine (OCRIEST) a descoperit în primăvară tranzacții suspecte pe forumurile darknet. Pe unul dintre ele, numit „Black Hand“ (Mâna neagră), dezmembrat între timp de autorități, a fost descoperit un „magazin“ specializat în arme, droguri sau alte produse interzise, unde „Haurus“ vindea informații despre anumite persoane. Mulți indivizi certați cu legea făceau apel la misteriosul „Haurus“ pentru a afla ce informații deținea poliția despre ei, dacă numele lor figurau în fișierele „Căutat“. Pe darknet, agentul se lăuda: „Dispun de un larg acces și de o foarte bună rețea“ și propunea depistarea telefoanelor mobile. Cel puțin două figuri din lumea crimei organizate din Marsilia au fost ucise în reglări de conturi în urma acestor scurgeri de informații.
Mai grav era faptul că acțiunile lui „Haurus“ afectau divizia „J“, aripa judiciară a serviciilor secrete interne, polițistul având acces la Platforma națională de interceptări judiciare, înființată în 2016 de Ministerul Justiției. „Haurus“ propunea urmărirea unui telefon mobil, deturnând astfel în scopuri criminale acțiunile statului. O sursă din dosar comenta că „orice serviciu de poliție poate fi înșelat de cineva din interior“
