Raportul intitulat “Situaţia securităţii alimentare şi a alimentaţiei în Europa şi Asia Centrală 2018” analizează o multitudine de date privind valoarea energetică a alimentaţiei, subnutriţia şi indicatori de nutriţie, cum ar fi oprirea în creştere şi slăbirea, anemia, excesul de greutate şi obezitatea precum şi schimbarea dietelor şi impactul lor asupra diferitelor grupuri de populaţie.
FAO estimează că aproximativ 2,1% din populaţia totală a regiunii, de aproape un miliard, a fost expusă la nesiguranţă alimentară severă în 2015-2017 pe baza datelor FIES.
“În timp ce prevalenţa nesiguranţei alimentare severe în Europa şi Asia Centrală, de aproximativ 2%, este mult mai mică decât media mondială de 9,2%, este totuşi un motiv de îngrijorare mai ales în acele ţări unde persistă foametea şi malnutriţia”, a menţionat Ariella Glinni, specialist principal în politici publice la FAO si autorul principal al raportului. “Vrem să ne asigurăm că nimeni nu este lăsat în urmă şi că există acces la hrană nutritivă pentru toţi”, a adăugat Glinni. “Pentru a realiza acest lucru, trebuie, de asemenea, să înţelegem mai bine situaţia diferitor grupuri de populaţie, să abordăm chestiunile esenţiale precum sărăcia, inegalităţile economice şi sociale, conflictele şi alţi factori”.
În ultimele decenii, regiunea în ansamblu a înregistrat progrese semnificative în combaterea insecurităţii alimentare, totuşi, începând cu anul 2014, tendinţa descrescătoare a prevalenţei subnutriţiei a stagnat la 6%, iar în 2016 şi 2017 numărul de persoane subnutrite în Asia Centrală a crescut lent în termeni absoluţi.
Constatările iniţiale din raport indică în regiune inegalităţi între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte prevalenţa deficitului acut de alimente. În ţările din Caucaz, Asia Centrală şi din Comunitatea Statelor Independente, la femeile adulte se înregistrează o rată mai mare de insecuritate alimentară severă decât la bărbaţi.
“Acest lucru semnalează inegalităţi de gen fundamentale în societăţi, reflectate în accesul la alimente, precum şi în utilizarea alimentelor. Pentru a ne asigura că toţi oamenii, indiferent de sex, au hrană nutritivă, trebuie să promovăm măsuri coerente care pot fi luate la toate nivelurile şi în diferite sectoare de politici”, a spus Glinni.
Raportul evaluează progresul ţărilor privind Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 2 în atingerea nivelului de zero foamete şi îmbunătăţirea nutriţiei până în 2030. De asemenea, analizează măsurile de politici şi soluţiile pe care ţările le aplică sau le pot aplica pentru a aborda toate cele patru dimensiuni ale securităţii alimentare – disponibilitatea, accesul, utilizarea şi stabilitatea şi nutriţia.
O altă constatare importantă este că malnutriţia în una sau mai multe din cele trei forme principale – subnutriţia, excesul de greutate şi obezitatea şi deficienţele de micronutrienţi – este prezentă în diferite grade în toate ţările din regiune. Adesea, toate cele trei forme coexistă, creând ceea ce se numeşte “povara triplă a malnutriţiei”.
Nivelurile crescute de exces de greutate şi obezitate din regiune sunt motive de îngrijorare serioasă. O analiză recentă a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a arătat o creştere continuă a excesului de greutate în rândul copiilor şi a prevalenţei obezităţii la adulţi din întreaga regiune a Europei şi Asiei Centrale în perioada 2000-2016.
Aproximativ 200 de milioane de persoane, care corespund unui sfert dintre adulţii din regiune, sunt acum obezi, ceea ce constituie o preocupare majoră pentru sănătatea şi bunăstarea lor viitoare şi pentru costurile legate de sănătatea publică.
Multe ţări, pe lângă tratarea predominantă a deficienţelor de micronutrienţi şi a subnutriţiei, au ajuns să trebuiască să facă faţă şi unei creşteri a bolilor legate de excesul de alimente şi a bolilor netransmisibile asociate cu o tranziţie către diete cu un aport crescut de grăsimi, zahăr, carne, produse lactate şi alimente procesate, de obicei acompaniate de un stil de viaţă mai sedentar.
Diferenţe semnificative în ceea ce priveşte alimentaţia au fost observate, de asemenea, între zonele urbane si cele rurale şi zonele izolate, iar raportul indică factorii de bază ai inegalităţii economice şi sociale.
Raportul analizează, de asemenea, legăturile dintre migraţie, gen, tineret şi dezvoltarea rurală şi securitatea alimentară şi subliniază faptul că regiunea Europei şi a Asiei Centrale se află pe locul al doilea în lume privind primirea migranţilor. În regiune au intrat, în 2017, 78 milioane de migranţi internaţionali din totalul de 258 milioane din întreaga lume.
Raportul se bazează pe experienţa ţărilor pentru a evidenţia măsurile care vizează atenuarea consecinţelor negative ale migraţiei asupra securităţii alimentare şi valorificarea potenţialului lor de dezvoltare. Acestea includ măsuri de sprijin pentru migranţii care se întorc în ţara lor de origine şi precum şi exploatarea potenţialului dezvoltării rurale de a oferi alternative de trăi pentru migraţia involuntară – domenii care merită o atenţie sporită şi investiţii.
