Ultimul studiu al organizației Corporate Europe Observatory (CEO), care analizează munca de lobby, realizat pornind de la registrul de transparență al UE și făcut public, arată că 10 dintre cele mai „cheltuitoare” companii industriale alocă anual acestei activități între 14,6 și 16,3 milioane euro, cu 2 milioane mai mult decât în 2015, când a fost efectuat precedentul studiu al CEO. Cifrele din acest ultim studiu sunt impresionante.
Cele 10 grupuri citate dispun de 60 de permise de liberă trecere pentru Parlamentul European și au organizat 112 reuniuni cu membri înalt plasați din cadrul Comisiei Europene. Bugetul anual de lobby al Federației europene a industriilor și asociațiilor farmaceutice (EFPIA) atinge 5,5 milioane euro, și chiar 6 milioane dacă se adaugă cele două sub-grupuri, European Biopharmaceutical Enterprises și Vaccines Europe. În total, trei organisme au obținut 42 de reuniuni cu comisari sau cu directori și dispun de zece permise de liberă trecere în Parlamentul European.
EFPIA participă și în opt grupuri de consilieri ai Comisiei Europene, care furnizează legiuitorilor expertiza lor asupra problemelor politice. Lobby-iștii folosesc arme multiple – campanii de comunicare, conferințe și summituri în cadrul cărora iau cuvântul numeroși „experți” apropiați de interesele lor, expoziții în cadrul Parlamentului pe tema „remediilor de mâine” sau rapoarte destinate aleșilor.
Producătorii de medicamente știu să lanseze mesaje foarte alarmiste dacă nu se implementează schimbări ale reglementărilor în favoarea lor și mizează pe emoții pentru a accentua presiunea, în special în privința tratamentelor pentru boli rare. Studiul citează exemplul produsului anticancer Glivec/Gleevec (Novartis), comercializat la prețul de 100.000 de dolari pe an, ce a obținut în Europa un statut special prin care laboratorul este protejat de exclusivitate timp de zece ani. Novartis a generat după 2001 o cifră de afaceri incredibilă, de 50,42 miliarde dolari, datorită Gleevec, iar Corporate Europe Observatory deplânge o creștere globală de prețuri care privează de tratamente din ce în ce mai mulți pacienți, inclusiv din țările cele mai bogate. „Regimul protejat de Big Pharma a antrenat o criză a prețurilor mari, lăsând pacienții fără acces la medicamentele de care au nevoie”, concluzionează studiul.
