Închiderea celui mai vândut ziar duminical din Marea Britanie, News of the World, este văzută ca o încercare a proprietarului, miliardarul australian Rupert Murdoch, de a salva reputaţia imperiului său media, News Corporation. Întreaga clasă politică, în frunte cu premierul David Cameron, este confruntată cu acuzaţii de complicitate.
Căderea tabloidului britanic a început în 2006, când poliţia londoneză l-a arestat pe redactorul Clive Goodman, acuzat că ar fi plătit un detectiv particular pentru a recepta mesajele din căsuţa vocală a prinţului William. În anii care au urmat a ieşit la iveală că practica ascultării mesageriei vocale era răspândită în întreaga redacţie, printre victime numărându-se vedete din lumea mondenă, fotbalişti, politicieni şi multe alte personalităţi din diferite domenii.
Reacţia iniţială a opiniei publice a fost mai curând să ridice din umeri; la urma urmei, mulţi din cei care se plângeau că le fuseseră ascultate telefoanele căutaseră lumina reflectoarelor – şi pe cea a blitzurilor paparazzilor. În plus, multe plângeri nu au ajuns în instanţă, avocaţii companiei News Corporation cumpărând tăcerea fiecărei victime ale acţiunilor ilegale cu sume de până la un milion de lire sterline. Poate că scandalul s-ar fi stins pe culoarele tribunalelor londoneze (sau în culisele acestora) dacă jurnaliştii de la cotidianul The Guardian – şi în special Nick Davies, câştigă-tor în repetate rânduri al titlului „Reporterul Anului” – nu ar fi continuat să se intereseze de caz.
Totuşi nu The Guardian, ci cotidianul american The New York Times a reuşit să readucă subiectul în atenţia publicului; într-un articol din septembrie 2010 se afirma că fostul redactor-şef al News of the World, Andy Coulson, devenit între timp consilierul pe probleme de comunicare al premierului David Cameron, fusese la curent cu metodele ilegale folosite de redactorii săi. Coulson şi-a prezentat demisia şi pentru o vreme cazul a părut din nou să se stingă – până când, pe 4 iulie, The Guardian a publicat un material semnat de Nick Davies, care avea să se dovedească fatal pentru tabloid.
Dispariţia lui Milly Dowler
În articolul său, Davies dezvăluia că, conform unei anchete desfăşurate de către Scotland Yard, un detectiv particular angajat de jurnaliştii de la News of the World ascultase, în martie 2002, mesageria vocală de pe telefonul mobil al lui Milly Dowler, o fată de 13 ani care dispăruse în drumul dinspre şcoală către casă şi al cărei cadavru a fost descoperit în septembrie 2002. Mai mult de atât, jurnaliştii şter-seseră câteva mesaje pentru a face loc pentru altele noi – distrugând astfel posibile dovezi care puteau fi folosite în ancheta poliţiei şi dând părinţilor fetei speranţa (falsă) că aceasta ar mai fi în viaţă, aceştia crezând că mesajele fuseseră şterse de fata lor.
Dezvăluirea lui Davies a provocat furia întregii opinii publice, precum şi a presei şi clasei politice. Două zile mai târziu a ieşit la iveală că jurnaliştii ascultaseră de asemenea, mesageriile vocale ale rudelor şi apropiaţilor unor soldaţi britanici căzuţi la datorie în Afganistan, precum şi pe cele ale victimelor atacurilor cu bombă din 7 iulie 2005, de la Londra. Poliţia londoneză estimează că în total, jurnaliştii de la News of the World au violat intimitatea a peste 7.000 de persoane. Joia trecută, James Murdoch, fiul preşedintelui News Corporation, a anunţat că pe 10 iulie avea să apară ultima ediţie a News of the World – acesta fiind sfârşitul unei publicaţii care avea venerabila vârstă de 168 de ani.
Închiderea tabloidului nu înseamnă însă şi sfârşitul scandalului. După ce o mare parte a presei britanice a ignorat pentru multă vreme acuzaţiile aduse News of the World – fie dintr-un spirit de camaraderie, fie pentru că făcea parte, ca The Sun, The Times şi The Sunday Times, din imperiul lui Murdoch – aceasta a început acum, în sfârşit, să pună întrebări. Ele se concentrează în primul rând asupra relaţiei dintre presă şi politicieni – sau, mai exact, asupra relaţiei dintre trustul lui Murdoch şi premierul David Cameron.
Presa face prim-miniştri
„It’s The Sun Wot Won It” – acest titlu apărut în tabloidul The Sun în urma alegerilor parlamentare din 1992, în traducere aproximativă „The Sun le-a câştigat”, este o explicaţie perfectă a modului în care tabloidele se percep pe sine – şi sunt percepute de politicieni: drept unelte care pot aduce victoria unui partid la fel de uşor cum pot desfiinţa o personalitate politică. De înţeles, aşadar, că oricine vrea să ajungă la vârful elitei politice din Marea Britanie încearcă să îşi facă câţi mai mulţi aliaţi în presă – iar aceasta se lasă, desigur, curtată.
Nici premierul David Cameron nu a făcut vreo excepţie; deşi este considerat un politician inteligent şi integru, şi el a avut nevoie de sprijinul ziarelor lui Murdoch – cel mai influent dintre toţi patronii din presa britanică. Drept care, în 2007, Cameron l-a angajat pe Andy Coulson pe postul de director de comunicare al Partidului Conservator. După alegerile câştigate de Conservatori în mai 2010, Coulson a devenit cel mai bine plătit consilier special al Guvernului, cu un salariu anual de 140.000 lire sterline.
Nu numai relaţia profesională (dublată de una amicală) cu Coulson a trezit suspiciunile presei; Rebekah Brooks, fost redactor-şef la News of the World şi în prezent director la News International, divizia britanică a imperiului de presă a lui Murdoch, este o bună prietenă a lui Cameron şi a soţiei acestuia. Deşi atât Brooks, cât şi Coulson, care a fost arestat vineri, neagă că ar fi avut cunoştinţă de activităţile ilegale comise în timp ce ei se aflau la conducerea News of the World, legătura lui Cameron cu aceştia este deja compromiţătoare pentru prim-ministru. Iar în cazul în care se va dovedi că Brooks şi mai ales Coulson nu erau atât de necunoscători pe cât pretind, acesta ar fi pentru Cameron un adevărat dezastru din punct de vedere al imaginii sale publice.
Dezastru pe care Cameron va trebui însă să şi-l asume: atât viceprim-ministrul Nick Clegg cât şi Paddy Ashdown, un fost lider al liberal-democraţilor care fac parte din coaliţia de guvernământ, l-au avertizat pe Cameron după alegeri că numirea lui Coulson ar putea aduce prejudicii grave partidului.
Teoretic, partidul laburist ar trebui să profite de pe urma acestui scandal – iar liderul său, Ed Milliband, a lansat deja primul atac, cerându-i lui Murdoch să o concedieze pe Rebekah Brooks. Însă nici laburiştii nu sunt fără pată: Tony Blair a câştigat alegerile din 2001 cu sprijinul făţiş al presei lui Murdoch, iar după alegeri, Blair a susţinut o lege care facilita trusturilor străine de presă să investească în Marea Britanie (News Corporation are cartierul general în Statele Unite). De asemenea, Tom Baldwin, directorul de strategii al lui Milliband, este un fost jurnalist de la cotidianul The Times – care face, de asemenea, parte din trustul lui Murdoch.
Adevărata miză: BSkyB
Conform cotidianului The Telegraph, închiderea tabloidului News of the World nu este, pentru Murdoch, decât sacrificarea unui pion; deşi ziarul avea o audienţă mare, iar cifrele de afaceri erau bune, câştigurile nu erau deosebit de mari – iar Murdoch are nevoie, în aceste zile, de o relaţie bună cu politicienii şi de o imagine pozitivă în public: adevărata sa ţintă este cumpărarea în întregime a deosebit de profitabilul post de televiziune BSkyB – din care Murdoch deţine deja 39% din acţiuni. Pentru achi-ziţia restului acţiunilor, Murdoch necesită acordul Guvernului britanic – iar Jeremy Hunt, ministrul pentru Cultură, Media şi Sport, s-a arătat iniţial dispus să nu se opună manevrei lui Murdoch. Scandalul provocat de News of the World ar putea însă duce la o reevaluare a companiei lui Murdoch – lucru pe care acesta doreşte să îl evite, în situaţia dată.
În orice caz, presa din Regatul Unit se află în aceste zile într-o poziţie delicată; dezvăluirile recente au provocat o reacţie furioasă la adresa media din partea politicienilor: astfel, David Cameron a cerut deja ca presa să fie supusă pe viitor unui regulament mai sever – iar controlul acestuia să nu se mai afle numai în mâinile propriilor săi repre-zentanţi. Mai mulţi editorialişti au atras atenţia asupra faptului că elita politică ar putea profita de scandal pentru a îngrădi libertatea presei. Rămâne de văzut cu ce mijloace (legale) va putea aceasta face faţă acestor atacuri, în absenţa – deocamdată – a sprijinului populaţiei dezamăgite de scandalul News of the World.
>>Jurnaliştii au ascultat mesageriile vocale ale rudelor unor soldaţi britanici căzuţi la datorie în Afganistan, precum şi pe cele ale victimelor atacurilor cu bombă din 7 iulie 2005, de la Londra.