Conform publicaţiei citate, în ultimii patru ani au fost ordonate circa 188.000 de expulzări, dintre care aproape jumătate nu s-au materializat, fie din cauze administrative, fie de altă natură.
Numărul operaţiunilor nereuşite de expulzare a crescut an de an. Dacă în 2015 se înregistrau 19.258 astfel de cazuri, în 2016 cifra a crescut la 20.923, anul următor – 22.775 iar în 2018 – s-au înregistrat 30.902 cazuri, ceea ce înseamnă un total de 93.858 deportări neefectuate.
În anul 2015, au ajuns în Germania aproape un milion de solicitanţi de azil, un record istoric în ce priveşte primirea de refugiaţi în această ţară.
Anii următori, acest număr a scăzut în mod evident, dar totalul de la începutul perioadei până la finalul lui 2018 este de circa un milion şi jumătate de solicitanţi.
Paralel cu această scădere, au crescut eforturile guvernului german în vederea accelerării expulzărilor de persoane cărora le-a fost respinsă cererea de azil, au comis infracţiuni grave şi teoretic nu ar trebui să se teamă de represalii sau situaţii în care viaţa lor este în pericol, în caz de deportare.
Totuşi, în multe cazuri, ordinul de expulzare nu a fost executat, fie din cauza problemelor birocratice, fie din lipsa dorinţei de cooperare în aceste operaţiuni a ţărilor de origine.
Potrivit “Bild”, care citează ca sursă un răspuns dat de Ministerul de Interne la o cerere adresată de Partidul Liberal, de opoziţie, în mare parte din cazuri refugiaţii aflaţi în aşteptarea expulzării nu au ajuns să fie predaţi poliţiei federale, instituţie însărcinată cu punerea în executare a ordinului.
