Decizia Uniunii Europene de a declanşa o anchetă privind influenţa grupului G30 asupra Băncii Centrale Europene (BCE) şi a preşedintelui acesteia, Mario Draghi, a fost urmarea unei plângeri depusă de Corporate Europe Observatory (CEO), un ONG cu sediul la Bruxelles, care observă activitatea grupurilor de interese în Europa.
CEO a investigat clubul bancar G30 din 2012, estimând că relaţiile strânse între Mario Draghi şi acesta contravin codului etic al BCE.
Draghi a aderat la acest club când era vice-preşedinte al băncii americane Goldman Sachs, acuzată că a jucat un rol central în criza datoriei publice a Greciei. G30, cu baza la Washington, a primit un sediu în interiorul BCE de unde poate influenţa politicile-cheie, potrivit Guardian şi New York Post.
CEO reproşează clubului că promovează interesele marilor bănci private şi nu interesul public. Într-o primă etapă, afacerea a fost clasată, dar CEO nu a abandonat şi a depus o nouă plângere în 2016. Situaţia a evoluat şi irlandeza Emily O’Reilly a preluat postul de mediator al UE şi s-a arătat perseverentă. Ea i-a cerut explicaţii ex-preşedintelui Comisiei Europene, Manuel Barroso, după ce acesta a preluat o funcţie la Goldman Sachs, în septembrie 2016. În paralel, BCE a obţinut noi competenţe şi acum supervizează ansamblul activităţilor băncilor europene.
Ca atare, este dificil să închizi ochii asupra acestei apartenenţe la G30, care pune probleme de etică. După decizia lui O’Reilly, BCE are un termen de trei luni pentru a da explicaţii detaliate asupra opririi sau nu a aderării la club. Până la 15 aprilie 2018.
Se știe doar numele președintelui
G30 şi unii dintre membrii săi, bănci private şi instituţii de reglementare, sunt direct sau indirect supervizaţi de BCE. Membrii clubului exclusivist, în număr de 33, au fost aleşi de un consiliu de administraţie anonim potrivit anchetei CEO şi doar identitatea preşedintelui grupului, Jacob A. Frenkel, preşedintele JPMorgan, a fost făcută publică. Reuters a dezvăluit că guvernatorul Băncii Angliei, Mark Carney, este şi el membru G30, precum şi cel al Băncii Japoniei, Haruhito Kuroda. O’Reilly a subliniat secretul menţinut în jurul grupului şi lipsa de transparenţă asupra temelor reuniunilor sale şi a recomandat interzicerea tuturor viitorilor preşedinţi ai BCE de a deveni membri ai clubului, numit iniţial „Grupul consultativ pentru afaceri economice şi monetare internaţionale”.
Responsabilii BCE nu trebuie să aibă relații cu G30
În cursul preşedinţiei sale la BCE, Mario Draghi, economist italian care înainte a lucrat la Goldman Sachs, a participat la patru reuniuni G30 (2012, 2013, şi de două ori în 2015). O’Reilly a declarat că există un risc de compromitere a independenţei băncii din cauza implicării lui Draghi în grup, ai cărui membri cuprind un număr de guvernatori de bănci centrale, bancheri din sectorul privat şi universitari.
„BCE ia decizii care afectează direct viaţa a milioane de cetăţeni. În urma crizei financiare şi având în vedere puterile suplimentare conferite BCE în ultimii ani pentru supravegherea băncilor de stat în interes public, este important de demonstrat acestui public că există o separare clară între BCE ca supervizor şi industria finanţei afectată de deciziile sale”, a precizat O’Reilly. Concret, relaţia între bancă şi G30 va trebui „aliniată unor anumite reguli şi coduri de guvernanţă ale băncii”.
De mai mulţi ani, asociaţiile de luptă împotriva corupţiei au dosarul Draghi-G30 în colimator, încercând să stabilească dacă preşedintele BCE este influenţat de reţeaua opacă, iar Corporate Europe Observatory estimează că apropierea între responsabilii BCE şi G30 este incompatibilă cu statutul de autoritate de tutelă a sectorului bancar al BCE.
