Filarmonica „George Enescu“ organizează astăzi, la Ateneul Român, conferinţa filosofului francez Alain Finkielkraut, sub forma unui dialog cu Horia-Roman Patapievici cu tema „Ce se întâmplă cu Europa?“, în cadrul Conferinţelor Ateneului Român.
Alain Finkielkraut va dialoga azi, de la 18.30, la Ateneu, cu Horia-Roman Patapievici, susţinând conferinţa cu tema „Ce se întâmplă cu Europa?“. Seara se va încheia cu o sesiune de autografe şi cu o recepţie, cu ocazia Conferinţelor Ateneului Român şi Galei Humanitas 25 de ani.
„Conferinţele Ateneului Român trebuie să consacre un loc recunoscut de Europa academică, ca un spaţiu de dezbateri de mare rafinament intelectual a unor teme majore ştiinţifice, artistice, politice, literare, cu conferenţiari de mare calibru. Invitatul principal e totdeauna o personalitate străină, iar partenerul român un nume consacrat de intelectual. Suntem onoraţi de prezenţa lui Alain Finkielkraut şi a lui Horia-Roman Patapievici la Ateneul Român“, spune Andrei Dimitriu, directorul general al Filarmonicii „George Enescu“.
Numeroase conferinţe-dialog au avut loc la Ateneu în ultimii ani, printre invitaţii străini fiind şi laureaţi ai Premiului Nobel (Literatură, Medicină, Economie). În 2015 tradiționala Conferinţă de Crăciun va fi onorată, pe 23 noiembrie, de prezenţa celebrului fizician francez Gerard Mourou, iar scriitorul francez Eric Emmanuel Schmitt se va afla, pe 9 decembrie, într-un dialog cu Cătălin Ștefănescu.
„Înfrângerea gândirii“
Alain Finkielkraut (65 de ani), care va conferenţia în această seară la Ateneu, este unul dintre cei mai iluştri filozofi şi eseişti francezi contemporani. Două dintre cele mai importante lucrări ale eseistului francez, „Înfrângerea gândirii“ (traducere Sofia Oprescu) şi „Şi dacă dragostea ar dăinui“ (traducere Vlad Russo), au apărut anul acesta la Editura Humanitas. „Viaţa întru gândire cedează pe nesimţite locul înfruntării tribale şi derizorii dintre fanatic şi strigoi“, spune autorul cărţii „Înfrângerea gândirii“. Originea crizei trebuie căutată, potrivit lui Finkielkraut, în câteva direcţii: abandonarea ideii de universalitate a culturii şi adoptarea cu orice preţ a unei perspective „locale“, relativizarea valorilor care definesc o cultură, lărgirea fără măsură a însuşi conceptului de cultură care adăposteşte azi de-a valma aproape totul – marile creaţii ale spiritului ca şi gesturile cotidiene, banale produse de consum ca şi rafinate opere de artă. Cuprinsă deopotrivă de intoleranţă şi infantilism, cultura pare deci să fi uitat astăzi de îndoială, de ironie, de raţiune – într-un cuvânt, de gândire.
„O societate intrată în fine în adolescenţă“
„Libertatea este o imposibilitate pentru ignorant. Nu te naşti individ, ci devii, spuneau ei, depăşind dezordinea poftelor, îngustimea interesului particular şi tirania ideilor preluate. În logica proprie consumului, libertatea şi cultura se definesc, dimpotrivă, prin satisfacerea necesităţilor şi nu pot deci rezulta dintr-o asceză. Că omul, pentru a fi un subiect independent, trebuie să rupă nemijlocirea instinctului şi a tradiţiei este o idee care dispare din înseşi cuvintele care o conţin. De aici actuala criză a educaţiei. Şcoala, în sensul ei modern, s-a născut în Epoca Luminilor şi moare astăzi prin punerea ei în discuţie. S-a căscat o prăpastie între morala comună şi acest loc în care domneşte ideea ciudată că nu există autonomie fără gândire şi gândire fără educare a sinelui.
Şcoala este ultima excepţie de la autoservirea generalizată. Neînţelegerea care separă această instituţie de utilizatorii săi este deci în creştere; şcoala este modernă, elevii sunt postmoderni; ea are ca scop formarea spiritelor, ei opun şcolii atenţia discontinuă a tânărului telespectator. Cum să rezolvi această contradicţie? „Postmodernizând şcoala“, afirmă în substanţă atât gestionarii, cât şi reformatorii. Aceştia din urmă caută mijloacele de a apropia educaţia de consum, şi în anumite şcoli americane s-a ajuns la ambalarea gramaticii, istoriei, matematicii şi a tuturor materiilor fundamentale într- o muzică rock pe care elevii o ascultă la căşti“, scrie filosoful Alain Finkielkraut în volumul „Înfrângerea gândirii“ .
„Şi dacă dragostea ar dăinui“
„Tot ce știu despre dragoste am aflat din experiență, din filozofie – Platon, Kierkegaard, Levinas – și din literatură. Subiectul prin excelență al romanului european este dragostea… Am încercat să trec peste neputința de a scrie romane încercând să fac un fel de roman din romanele altora. Este adevărat că literatura spune povești, dar asta nu înseamnă că lasă în seama filosofiei monopolul gândirii; literatura gândește lumea în mod narativ. Pentru a cerceta fenomenul omenesc – acesta este, probabil, privilegiul său exclusiv –, ea pune indivizii în locul omului, analizează situații, pune în scenă personaje. Literatura ne reamintește astfel că nu ne putem găsi drumul prin lume doar cu ajutorul rațiunii practice,“ afirmă Alain Finkielkraut în cartea sa „Şi dacă dragostea ar dăinui“.
„Noua dezordine amoroasă“
Filozoful Alain Finkielkraut a predat la Catedra de literatură franceză a Universităţii Berkeley din California. Între 1989 şi 2014 a fost profesor de istoria ideilor la École Polytechnique, iar între 1990 şi 1996 a fost director al revistei Le Messager européen. În 2009 filosoful a primit distincţia de ofiţer al Legiunii de Onoare, iar în 2014 a devenit membru al Academiei Franceze şi a obţinut Premiul Combourg. Principalele teme abordate în scrierile sale sunt dragostea, literatura, modernitatea, iudaismul, naţionalismul, identitatea. Printre cărţile sale traduse în română se numără: „Înţelepciunea dragostei“ (1994), „Noua dezordine amoroasă“ (1995), „În numele Celuilalt: reflecţii asupra antisemitismului care vine“ (2004), „Memoria zadarnică“ (2004), „O inimă inteligentă“ (2010).
