„Este sfârșitul naivității europene”, a declarat eurodeputatul Franck Proust (PPE) însărcinat cu acest dosar în Parlamentul European. Fiecare țară va putea vizualiza investițiile efectuate de diverse puteri mondiale și se va putea coordona cu alte țări, a precizat Proust.
Acest sistem de schimb de informații între statele membre este „un prim pas” pentru o Europă care face față unui aflux masiv de investiții chineze și examinarea investițiilor externe dovedește că Europa începe să conștientizeze problema suveranității, ridicată de unele companii chineze, subliniază o sursă din Guvernul francez.
Punctul declanșator a fost acum doi ani, în timpul achiziționării de către societatea chineză Midea a constructorului german de roboți industriali, Kuka. După această afacere, Guvernul german a decis să ia măsuri.
Din 2016, guvernele german, francez și italian se străduiesc să convingă Comisia Europeană să propună un cadru european mai restrictiv în materie și privirile s-au îndreptat peste Atlantic.
De două decenii, SUA dispun de un comitet, foarte eficace, privind investițiile străine.
Într-un moment în care UE negociază un acord de investiții cu China, europenii trebuie să dea dovadă de prudență și eurodeputatul Proust precizează că întreprinderile europene se confruntă cu dificultăți crescânde pentru a investi în China în timp ce firmele chineze sunt libere să facă joint-venture și să transfere tehnologiile europene. Or, acest nou instrument de care va dispune Europa aduce speranța unei reciprocități.
Supravegherea europeană privește investițiile într-o varietate de sectoare, mergând de la aeronutică la terenuri agricole, dar cadrul european va rămâne limitat, majoritatea statelor membre neavând un dispozitiv național de supraveghere a investițiilor. Astăzi, doar 13 țări europene controlează investițiile străine, dar statele din Sud și din Est nu doresc să fie constrânse.
Comisarul european pentru Comerț, Cecilia Malmstrom, a repetat că nu este vorba de izolarea unei economii, ci de protejarea infrastructurilor critice. Când o investiție într-o țară îngrijorează mai mult de nouă state europene (o treime din țările UE), Parlamentul ar vrea să poată angaja o supraveghere specială a țintei. Subiectul a fost discutat marți.
