În decembrie 2019, trei state din vestul Balcanilor – Albania, Macedonia de Nord și Serbia s-au înțeles să își dezvolte cooperarea regională prin propunerea formării unei așa-zise zone „Mini-Schengen”.
Înțelegerea, în forma actuală de schiță, este conturată după zonele Uniunii Europene în care pașapoartele și controalele la graniță nu mai sunt necesare, și urmărește să îmbunătățească viața și economia celor trei țări în vederea măririi potențialului lor de a accede la Uniunea Europeană.
Permițând libera mișcare a persoanelor, a bunurilor, a capitalului și a serviciilor și întărirea legăturilor economice existente în regiune, această zonă „de tip Schengen” ilustrează frustrarea asupra tergiversării negocierilor cu UE și asupra reticenței figurilor europene de frunte în a sprijini planurile pentru o lărgire a blocului comunitar. Pentru Albania și Macedonia de Nord, care au așteptat răbdătoare avansarea acestei chestiuni, regresele de anul trecut și mesajele contradictorii venite de la Bruxelles le-au lovit puternic așteptările și au adus un focus înnoit asupra modului în care progresul economic și creșterea pot fi atinse la un nivel regional.
Pentru romi, un grup minoritar care cuprinde în jur de 4,2% din totalul populației Balcanilor Occidentali, și 9% din populațiile Albaniei, Macedoniei de Nord și Serbiei, dezvoltarea în oricare astfel de scenarii ar fi benefică, având în vedere situația curentă.
Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a descoperit anul trecut că până la 4700 de romi se află în riscul de a fi apatrizi în Balcani, din cauza lipsei de documentație în urma dezmembrării Iugoslaviei, și au acces limitat la servicii publice și sociale și la drepturi cetățenești. Un raport internațional major din 2018 a exemplificat totodată puternicile disparități dintre oportunitățile pe care aceștia le au, chiar de la o vârstă fragedă, cu rate de înmatriculare printre copii romi marginalizați din Albania cu mult în urma vecinilor lor non-romi. Totodată, cu mai puțin de jumătate dintre tinerii romi marginalizați din cuprinsul Balcanilor, aflați la vârsta de 18-21 de ani, care să își fi completat educația primară obligatorie. Raportul a mai informat că în jur de jumătate dintre romi trăiesc în locuințe care nu corespund standardelor, fără acces la apă curentă și fără toalete în interiorul casei, și că doar o treime dintre romii din Albania au acces la asigurări de sănătate.
În vreme ce situația din Macedonia de Nord este chiar mai intersantă, datorită faptului că romii pot participa la viața publică și politică, însă mai este cale lungă până la o egalitate completă. Acolo, doar o treime dintre romi termină educația secundară și dintre aceștia numai 3% merg mai departe pentru a-și termina studiile universitare, în vreme ce rata angajărilor este de doar 22%, și concentrată pe industriile care necesită un grad redus de calificare și o muncă intensivă.
Posibilitatea unei inițiative regionale – și reluarea discuțiilor pentru aderare, după modificarea totală a opticii lui Emmanuel Macron în privința lărgirii Uniunii Europene – s-ar putea adresa unei mari părți a inegalității și barierelor pe care romii le înfruntă în Balcanii occidentali, și să le permită să își modifice statutul de la o economie informală care nu asigură protecție legală la o platformă unde aceștia pot contribui direct către stat, în aceiași termeni ca restul populației. În prezent, romii nu pot să călătorească și să întreprindă munci temporare cu aceeași ușurință ca non-romii, și instituțiile existente nu sprijină cererea angajatorilor pentru abilitățile pe care le au romii. Spre exemplu, multe școli nu au clase pentru copiii muncitorilor sezonieri; sănătatea și asigurarea de muncă sunt specifice țărilor; iar recunașterea calificărilor și profesiilor este împovărătoare și nu este în întregime standardizată de-a lungul regiunii.
”Mini-Schengen” ar putea să rupă o parte dintre aceste bariere, și totodată să asigure atracție romilor din alte locuri din Europa, care ar putea avea anxietăți legate de întoarcerea într-o zonă unde populația lor este privată de prevederi sociale și de drepturi elementare.
Crearea unor condiții de naștere, de reglementare și de înregistrare politică a noului model pentru Balcanii occidentali ar însemna avansul în soluționarea acestei preocupări, și ar asigura populației de romi o voce și oportunitatea de a participa la bunul mers al societății.
Cazul economic este unul limpede, de asemenea. Întrucât, spre deosebire de alte populații din Balcani, romii sunt tineri. În Albania, de exemplu, rata de dependență a tinerilor (adică numărul tinerilor (minorilor) în relație cu numărul persoanelor a căror vârstă îi face apți de lucru) este acum la 59% printre romi, în vreme ce în Macedonia de Nord, este vorba la 56%, în comparație cu 44% pentru populația non-romă.
Astfel, este o realitate, chiar dacă politicienii o apreciază sau nu, că tinerii romi sunt parte din viitor și că alcătuiesc o populație înmuguritoare pe cuprinsul Balcanilor, iar excluderea lor, precum și aptitudinile lor principale în domeniul textilelor, transportului și industrilor de mobilier ar fi contraproductiv în privința mai multor variabile. Romii s-au arătat mult timp doritori și implicați în muncă, în cazurile posibile, 6% din populația lor lucrând ca liberi-profesioniști, față de 2,5% de liberi-profesioniști din populația de non-romi. Acest aspect este în sine o realizare, ținând cont de statutul inferior avut în cadrul societății, inabilitatea lor de a avea acces la instruire, și concentrarea lor în așezări semi-legalizate, care nu poate constitui garanții pentru împrumuturi.
Dacă aceste bariere istorice către integrarea lor în societate și pe piața muncii ar fi aduse la cădere, atunci beneficiile pentru toată lumea ar fi considerabile.
Scenariul pentru îmbunătățirea integrării romilor prin aranjamente „de tip Schengen” sau prin apartenența totală la Uniunea Europeană este unul captivant. Vocea romilor, care a fost ignorată pentru prea mult timp, trebuie să fie auzită, și acesta este un lucru pe care politicienii din Albania, Macedonia de Nord și Serbia, în special, ar trebui să și-l inculce în gândurile lor, în vreme ce planifică dezvoltarea și creșterea unei noi (și posibil antrenante) zone economice pentru regiune.
