Este o premieră în cadrul negocierilor din jurul conflictului din Siria. Pe malul Bosforului, președintele turc Recep Tayyip Erdogan a primit sâmbătă omologii săi rus, Vladimir Puțin, francez, Emmanuel Macron și cancelarul german Angela Merkel pentru un summit în patru, concentrat pe două axe: de o parte situația din orașul Idlib, ultimul mare bastion rebel din Siria, ținta unei ofensive militare din partea regimului de la Damasc și de altă parte evoluția negocierilor pentru o soluție politică la conflictul care devastează țara.
Michel Duclos, fost ambasador al Franței în Siria sublinia că „pentru europeni miza reuniunii este revenirea la masa negocierilor care până acum era ocupată de terțetul de la Astana (Turcia, Rusia și Iran), ca și de discuțiile dintre SUA și Rusia sau Turcia. De această dată, un actor important în conflictul sirian a invitat țări europene importante, preocupate de tranziția politică în Siria și de stabilitatea zonei Idlib“. De asemenea, summitul a oferit președintelui turc ocazia de a continua să marcheze puncte pe scena diplomației mondiale, reușind să facă din Turcia un actor de neocolit în conflictul sirian după intervențiile sale în nordul Siriei contra milițiilor kurde ale YPC, dar și din cauza sferei de influență pe care Ankara a construit-o în provincia Idlib, în special datorită legăturilor cu rebelii sirieni. Erdogan poate profita, de asemenea, de reuniunea în patru pentru ameliorarea relațiilor sale cu occidentalii, care îl critică de câțiva ani pentru deriva autoritară.
Alt actor în conflictul sirian, Rusia, pare că dorește să facă un gest în direcția europenilor și în special a Franței. Deși summitul de la Istanbul este inedit ca format, nu este în măsură să schimbe datele, purtătorul de cuvânt al președinției ruse, Dimitri Peskov, afirmând înaintea reuniunii de la Istanbul că Kremlinul „nu se așteaptă la mari progrese“. Însă, în lipsa găsirii de soluții concrete, summitul ar putea fi o primă etapă pentru reunirea într-un viitor apropiat a tuturor actorilor conflictului sirian la aceeași masă. Ceea ce ar presupune punerea alături SUA și Iranul, în prezent la cuțite după restabilirea sancțiunilor economice.
