“Brexit-ul poate genera oportunităţi de deducere a TVA, de exemplu, pentru băncile şi companiile de asigurări din România. În prezent, acestea nu deduc TVA sau deduc într-o proporţie minimă. Astfel, prestările de servicii financiar-bancare realizate de prestatori români către clienţi din afara Uniunii Europene vor permite deducerea TVA, prin excepţie de la regula generală”, spune el, într-un comunicat.
Există în prezent companii stabilite în Marea Britanie şi înregistrate în scopuri de TVA în România prin procedură directă. Odată cu Brexit-ul, acestea vor trebui să schimbe procedura de înregistrare în scopuri de TVA şi vor fi nevoite să desemneze un reprezentant fiscal, cu toate obligaţiile ce rezultă de aici (de exemplu răspunderea reprezentantului fiscal pentru obligaţiile de TVA ale companiei britanice, emiterea unei scrisori de garanţie bancară etc.).
“Încă nu a fost stabilită o procedură de schimbare a formei de înregistrare sau dispoziţii tranzitorii pentru a şti cât de complicată sau de uşoară va fi această schimbare. Cert este că prevederile legislaţiei de TVA în vigoare nu permit păstrarea formei directe de înregistrare în scopuri de TVA, iar în cazul în care codul de TVA devine invalid, activităţile comerciale ale companiilor britanice din România ar putea fi blocate”, adaugă el.
În prezent, serviciile de procesare a bunurilor prestate de o companie din România către o companie din Marea Britanie au loc acolo unde beneficiarul este stabilit. După Brexit, însă, devin aplicabile prevederile de “use and enjoyment” prin care prestatorul este obligat, ca regulă generală, să colecteze TVA din România, dacă serviciile sunt utilizate şi exploatate efectiv în România.
“Acest lucru, cumulat cu faptul că încă nu există declaraţii de reciprocitate pentru rambursarea TVA între România şi Marea Britanie, va creşte costurile beneficiarului din Marea Britanie”, precizează reprezentantul EY.
Livrările de bunuri expediate din Marea Britanie către România şi invers vor face obiectul operaţiunilor vamale. Mai mult, în prezent nu este cunoscut cuantumul taxelor vamale după Brexit. Astfel, cel puţin pentru perioada imediată post-Brexit, se pot înregistra întârzieri în lanţul logistic şi o creştere a costurilor pentru bunurile importate din Marea Britanie, potrivit specialistului.
In domeniul impozitării directe sunt câteva zone importante ce vor fi afectate de ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Este vorba, în special, de Directivele Europene privind dividendele, dobânzile şi redevenţele ce oferă un tratament fiscal favorabil şi care, post-Brexit, nu vor mai putea fi aplicate în relaţiile dintre o societate din România şi o societate din Marea Britanie. În acelaşi spectru, tratamentul fiscal favorabil prevăzut de Directiva privind fuziunile nu va mai putea fi invocat în acţiuni de restructurare şi reorganizare întreprinse între societăţi din România şi societăţi din Marea Britanie.
În baza Directivelor, distribuirea de dividende, precum şi plăţile de dobânzi şi redevenţe efectuate de către o companie din România către o companie din Marea Britanie nu sunt impozitate cu reţinere la sursă în România, în anumite condiţii. Odată cu ieşirea din Uniunea Europeană, acest beneficiu nu va mai fi disponibil.
“În lipsa aplicabilităţii Directivelor, cotele de impozit prevăzute de Codul Fiscal (5% pentru dividende, respectiv 16% pentru dobânzi şi redevenţe) sau cele prevăzute de convenţia de evitare a dublei impuneri (10% sau 15% în funcţie de natura plăţii), în anumite condiţii, vor fi aplicabile. Acestea pot genera un cost suplimentar la nivelul companiilor”, spune Alex Milcev.
O modificare a convenţiei de evitare a dublei impuneri între România şi Marea Britanie prin păstrarea unui tratament similar cu cel prevăzut de Directive ar putea reduce povara fiscală. O discuţie privind renegocierea convenţiei este pe agenda Guvernului Britanic în 2019, totuşi, rămâne de văzut în ce direcţie vor merge aceste potenţiale modificări.
Pentru a favoriza un Brexit cât mai ordonat, Uniunea Europeană a acordat Marii Britanii o prelungire flexibilă a termenului până la care poate părăsi blocul comunitar. Dacă acordul de Brexit negociat cu UE va fi aprobat de Parlamentul britanic, atunci Regatul Unit va putea părăsi Uniunea începând de luna următoare, dar nu mai târziu de 31 octombrie.
