Disparițiile forțate în China sunt ceva obișnuit. Este una dintre armele folosite de regimul Xi Jinping pentru a pune presiune asupra populației și a reduce la tăcere opoziția. O metodă a puterii pentru protejarea regimului.
În Franța are loc o anchetă asupra presupusei tentative de răpire a soției fostului șef Interpol, Meng Hongwei, judecat în prezent, în China, pentru corupție. După dispariția acestuia în septembrie 2018, în timpul unei călătorii la Beijing, el a demisionat din fruntea organizației prin curier electronic, după anunțul Chinei că era plasat sub anchetă pentru că acceptase mită. Ulterior, Grace Meng a fost intimidată și a făcut obiectul unei tentative de răpire de către agenți chinezi, potrivit avocatului său. Parchetul din Lyon a precizat că aceasta a depus plângere pentru „tentativă de răpire în bandă organizată“. În octombrie, un bărbat asiatic, la volanul unui BMW cu plăcuțe de înmatriculare aparținând corpului diplomatic, s-a poziționat în fața reședinței soților Meng. O vizită înregistrată de camerele de supraveghere ale vilei. Serviciile secrete chineze au încercat s-o răpească pe Grace Meng pentru a o pune „la secret“, cum au făcut cu soțul ei?
Problema se pune în prezent foarte serios, deși nici Interpolul, nici Franța nu par tentate să intervină în această afacere, considerată chino-chineză. Nu au fost singurele contacte străine pe care Grace Meng le-a avut după dispariția soțului ei. Libération a dezvăluit că, după ce Grace a decis să se cazeze la hotelul Marriott, un cuplu asiatic s-a prezentat în holul hotelului și a încercat să afle numărul camerei dnei Meng. În ziua precedentă, când își cumpărase o nouă cartelă, cu număr cunoscut doar de câțiva amici, a primit apel de la o persoană care s-a exprimat în chineză, a amenințat-o și i-a explicat că „două echipe sunt aici pentru ea“. Grace Meng a mai fost abordată de doi oameni de afaceri chinezi, care i-au cerut să-i însoțească în Cehia cu un avion privat. A refuzat, dar afaceriștii au revenit după două zile, propunându-i un tur al orașelor Europei. „După tentativa de răpire, am anunțat poliția, care m-a pus sub protecție, împreună cu copiii mei de 7 ani“.
Soarta lui Meng Hongwei era previzibilă, pentru că nu este prima oară când personalități chineze care trăiesc în străinătate fac obiectul „disparițiilor“. În 2015, omul de afaceri Mike Poon, atunci aflat la centrul de achiziții al aeroportului Toulouse-Blagnac, a dispărut pentru câteva luni, explicând, la revenirea în Franța, că a fost interogat în cadrul unei anchete asupra sectorului aeronautic. În același an a fost rândul miliardarului Guo Guangchang, președintele conglomeratului Fosun, proprietar al clubului Mediteranean, care a dispărut în mod misterios câteva zile. În vara anului 2017 a urmat dispariția unuia dintre cei mai mari magnați din diaspora, instalat la Aubervilliers, implicat în investiții în portul Le Havre. Ținut în secret, timp de mai multe săptămâni, în China, el a reapărut în toamna aceluiași an, foarte slăbit. Recent, actrița Fan Bingbing a dispărut trei luni. Suspectată de evaziune fiscală, actrița chineză a reapărut în China și trebuie să plătească Fiscului local 129 milioane dolari impozite și penalități. În Hong Kong s-au semnalat mai multe cazuri de dispariții.
Răpiri acoperite legal
În 2012, China și-a revizuit Codul de procedură penală și printre schimbările importante se află un articol ce prevede crearea de „reședință supravegheată într-un loc determinat“ (RSLD) pentru persoanele suspectate de „crime ce pun în pericol securitatea statului, activități teroriste sau pentru cazuri grave de corupție“. Sub aceste inițiale se ascunde o formă legalizată de dispariții forțate, marcate de torturi fizice și psihice. Un dispozitiv denunțat de ani de zile de către asociațiile de apărare a drepturilor omului. Practic, RSLD conferă funcționarilor toate puterile, adesea violând dreptul internațional, pentru a prezerva securitatea națională. Mai multe persoane care au scăpat din aceste închisori și care și-au ascuns numele reale au mărturisit că RSLD este mai grav decât toate tratamentele pe care le-au suferit în alte tipuri de centre de detenție.
