Spectacolul „Romeo şi Julieta” de la Operetă e probabil cea mai apropiată reprezentare pe care a avut-o vreodată România de ceea ce am auzit de la alţii că ar fi un musical. Şi, fie şi numai pentru asta, cred că ar merita văzută această operă pop, spectaculos montată şi jucată.
Musicalul creat de Gérard Presgurvic în 2001 după piesa omonimă a lui Shakespeare s-a bucurat de un mare succes în toată lumea fiind montat printre altele la Paris, Londra, Moscova, Seul. (Pe „wikipedia” există chiar o pagină dedicată musicalului, în care sunt discutate asemănările şi diferenţele între diferitele montări: cum se sinucid îndrăgostiţii la Paris şi cum la Moscova, ce fel de costume sunt în fiecare spectacol etc.)
Varianta franţuzească a fost şi filmată şi vândută (bine) pe DVD. În 2004, ea s-a montat şi în Ungaria, în regia lui Kérenyi Miklós Gábor (sau KERO®), cel care a adaptat în 2009 spectacolul de la Budapesta şi pentru scena (mai mică) a Operetei bucureştene. Şi, atât de mică cum e ea, scena, care în viitor va reveni la TNB, dovedeşte că „suportă” multe. E nevoie însă de ceva imaginaţie şi ştiinţă. Şi echipa maghiară (regizor, scenografi, coregraf) dovedeşte că le are pe amândouă.
Cu scene cântate cu interpreţii suspendaţi în aer, focuri, multe schimbări de tablouri – nu cred că există două scene care să se desfăşoare în acelaşi decor – zeci de costume, cântăreţi şi dansatori cu o energie de invidiat, lumini spectaculoase, „Romeo şi Julieta” are toate ingredientele unui musical ca cele de pe scene celebre din toată lumea. De altfel, „spectaculos” este cuvântul care ar descrie cel mai bine această montare, şi, probabil, singurul lucru pe care l-a urmărit regizorul. Se merge dintr-o scenă în alta, dintr-un cântec în celălalt fără treceri, fără mare atenţie la poveste. Dar poate nu e cazul să cerem prea mult de la o operă pop. Da, e cam kitsch, dar nu este la fel orice concert pop-rock? Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre „Evita” sau mai ştiu eu ce alt musical?
Muzica din „Romeo…” nu cred că „o să dea pe spate” pe nimeni. Nu prea are melodii care să îţi rămână în cap după. Şi seamănă prea mult cu ceea ce numim „muzică uşoară”. Iar genul „Mamaia” bănuiesc că nu mai are mulţi fani. Dar chiar şi aşa, fără „şlagăre” varianta maghiaro-română pare mult mai energică decât originalul franţuzesc cam „siropos” – cel puţin după multele postări de pe „youtube” din varianta pariziană. Mă întreb cum o fi „Pe aripile vântului” – musicalul scris de compozitorul francez la doi ani după „Romeo…”.
Din păcate, la montarea bucureşteană nu pot să spun că am înţeles mai mult de 30% din text. Şi, de data asta, nu cred că e vina interpreţilor ci doar a reglajelor de sunet. În schimb, am admirat multele, rapidele şi precisele schimbări de tablouri. Pot să zic că nu ţin minte să fi văzut în România un spectacol atât de solicitant pentru echipa „din spate”. Am admirat nişte interpreţi tineri, unii de formaţie muzicală şi alţii cu studii teatrale – mulţi dintre ei deveniţi vedete odată cu lansarea acestui spectacol – care au reuşit să spulbere ideea că românii nu au pregătirea necesară pentru teatru muzical. (Spectacolul are două distribuţii – iar pe unele roluri sunt chiar trei interpreţi diferiţi. Distribuţia din caseta tehnică este o parte din aceea de la reprezentaţia la care am asistat eu.) Aşa că, dacă vreţi să vedeţi un musical cum a văzut Parisul, nu rataţi spectacolul de la Operetă.
ROMEO ŞI JULIETA
2h 45min.
musical de Gérard Presgurvic
regia: KERO® – Kérenyi Miklós Gábor
dirijor: Balázs Stauróczky
decor: Bela Gotz
costumele: Rita Velich
cu: Mihai Moş, Diana Niţu, Daniel Iordăchioae Nouri, George Călin, Filip Ristovski, Georgiana Mototolea, Andras Demeter, Matei Chioariu (…)
Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”
(în colaborare cu Teatrul de Operetă şi Musical din Budapesta)
preţ: 33,6 – 105 lei.
