Un stat îndatorat care caută finanţare, o companie petrolieră care vrea să-şi rezolve litigiile, un fond speculativ profilat pe achiziţia de datorii, FMI – păcălit de grupul Total. Ultimele dezvăluiri făcute de publicaţia franceză „Le Monde“ după studierea a sute de documente provenite de la cabinetul britanic de avocaţi Appleby relevă o altă fațetă a finanţei mondiale offshore.
În litigiu cu Congo după achiziţia „Elf“ în 2000, grupul francez Total ajunge la un acord cu Brazzaville în iulie 2003.
Compania petrolieră obţine anularea diverselor litigii cu statul african şi, în schimb, îi cedează, pentru 1 franc simbolic, părţile sale dintr-o concesiune petrolieră maritimă. În lipsă de lichidităţi, Congo vrea să vândă anticipat petrolul care va fi extras în următorii ani.
Dar această practică este interzisă de Fondul Monetar Internaţional tuturor statelor care îi cer ajutor. Documentele dezvăluie cum Total a realizat un plan offshore complex pentru a masca identitatea reală a noului proprietar al câmpului petrolifer (unul dintre membrii clanului prezidenţial), solicitând ajutorul băncii franceze BNP Paribas.
O firmă americană descoperă evaziunea
Dosarul „Likouala“, după numele unei societăţi-paravan înființată de Total, ar fi putut rămâne secret dacă nu s-ar fi amestecat un fond speculativ american, Elliott Management. Acest fond îşi făcuse o specialitate din a cumpăra, la preţuri mici, datoriile suverane ale unor state aflate în situaţie de cvasi-faliment şi a le face să plătească, adesea prin acţiuni în justiţie.
Aşa a procedat cu Argentina, aplicând aceeași metodă şi cu Congo. După o procedură judiciară ce încerca să identifice adevăratul proprietar al câmpului petrolifer maritim, Elliott Management a ajuns la un acord financiar cu Congo pentru a rambursa o parte a datoriei.
Istoria putea fi de domeniul trecutului dacă statul Congo nu ar fi ajuns din nou în pragul falimentului, solicitând un nou împrumut de la FMI.
Instituţia financiară mondială se confruntă în mod regulat cu opacitatea fondurilor publice congoleze şi ONG-urile cer instituţiei să obțină asigurări în privința „condiţiilor de transparenţă“ din această ţară, pentru centralizarea „tuturor informaţiilor disponibile asupra industriilor extractive“.
Lipsei de transparenţă i se adaugă un sistem profund corupt, aflat în inima vieţii politice şi economice a ţării. În istoria recentă găsim mai multe afaceri în care de beneficiile petroliere au profitat persoane aflate la putere, unii apropiaţi ai preşedintelui actual, Denis Sassou-Nguesso (75 de ani).
Clanul Sassou-Nguesso controlează petrolul
Petrolul brut sau rafinat asigură 75% din veniturile acestui stat, printre cele mai corupte din Africa. Însă bogăţia ţării se evaporă în circuite financiare offshore controlate de membrii familiei aflate la putere şi de câțiva oameni de afaceri, care le sunt apropiaţi.
Fiul preşedintelui, Denis-Christel Sassou-Nguesso, numit şi „Kiki petrolistul“, deputat şi administrator general al unicei rafinării din ţară, este un obişnuit al cluburilor din Miami, unde dispune de un apartament vast şi închiriază iahturi de lux.
Una dintre fiice, Julienne, orchestrează afacerile petroliere ale clanului. În timp ce jumătate din cei 4,7 milioane de locuitori trăiesc cu un dolar pe zi.
