Scena politică italiană îngrijorează europenii care se tem că Peninsula s-ar putea întoarce de la proiectul european. Europa este deja în alertă în apropierea alegerilor legislative italiene din 4 martie. Un scrutin ce va dezvălui relele care macină democraţiile europene şi americane: ura faţă de partidele politice, faţă de elite şi inegalităţi.
O scenă politică acaparată de formațiuni populiste, cu tendințe spre extremism naționalist, dominată de Silvio Berlusconi, revenit pe scena politică printr-o alianță fără coeziune poolitică, şi Mişcarea 5 Stele. Așa cum se prezintă înaintea alegerilor, Italia riscă să fie neguvernabilă.
Foarte slăbit după trei legislaturi succesive, Partidul Democrat al lui Matteo Renzi, care multă vreme era pregătit să discute o eventuală mare coaliţie cu revenitul Silvio Berlusconi şi aliaţii săi, a renunţat, sfârşind prin explozia coeziunii stângii. O mare coaliţie, deja dificil de pus în funcţiune în Germania, înseamnă pentru mulţi o alianţă cu diavolul.
La dreapta, Cavaliere, ineligibil în Parlament, fiind condamnat pentru fraudă fiscală, dar care, deşi este improbabil, pare să aspire la o revenire la putere. El se bazează pe alianţa partidului său, Forza Italia, cu extrema-dreaptă – Liga Nord a lui Matteo Salvini şi neofasciştii Fratelli d’Italia – pentru a obţine o majoritate ce i-ar permite guvernarea (41%).
Scenariul cel mai probabil este cel al unui scrutin fără învingător. Or, situaţia este mult mai gravă, arena politică fiind plină de oameni cercetați pentru diverse infracțiuni.
Democrație în mare dificultate
Prea puţin susţinută de UE în criza migrației, suferind de o economie care s-a contractat cu 9% între 2006 şi 2016, cu o datorie reprezentând 132% din PIB, Italia este o democraţie în mare dificultate.
Dacă eurofobia Ligii Nord şi a M5S, care cereau ieşirea din euro, s-a mai estompat, italienii s-au îndepărtat de Europa. Aproape jumătate dintre ei (46%) estimează că ţara lor s-ar descurca mai bine în afara Uniunii. Nu este deci de mirare că Liga, neonaziştii şi M5S fac din imigraţie calul lor de bătaie a problemelor transalpine, formând un climat politic sumbru, cu accente fasciste.
Creditată cu 27,8% din voturi, Mişcarea 5 Stele este bine poziţionată pentru a fi prima formaţiuhe din Italia, dar fără a avea capacitatea de a guverna din cauza unei legi electorale concepută pentru a-i face baraj. Antisistem, antipolitică, membrii mişcarii au dorit să-şi promoveze „onestitatea”, ceea ce îi diferenţia de politica tradiţională. Numai că şi ei sunt amestecaţi în tot felul de afaceri. Mişcarea în sine este doar o parodie a democraţiei participative.
Dacă acest „populism digital”, cum a fost descris de sociologul Alessandro Dal Lago, ar câştiga la 4 martie, ar fi o veste foarte proastă pentru Europa. Dacă ar câştiga Berlusconi şi aliaţii săi turbulenți, criza politică în cea de a treia economie a UE ar putea antrena Europa într-un vârtej periculos.
Centru-dreapta poate câștiga
Acest scrutin legislativ se înscrie într-un peisaj italian posomorât, dominat de un şomaj crescut (33% în categoria 15-24 ani), de valurile de migranţi ce acostează pe țărmurile Italiei, de insecuritate şi de euroscepticism.
Specialistul în spaţiul italian, Marc Lazar, profesor la Sciences-Po, estimează că „alegerea se poate dovedi confuză, nimeni nu poate prezice ceea ce se va petrece”.
Centru-dreapta ar putea câştiga chiar dacă nu va obţine majoritatea netă în cele două Camere. Între neîncrederea faţă de PD şi de populismul M5S, coaliţia lui Berlusconi apare ca o salvare, arată analiştii citaţi de Corriere della Sera şi Stampa.
Cavaliere a revenit şi rămâne un maestru al artei combinaţiilor, aşa cum ilustrează perfect coaliţia sa, „care nu este destinată să guverneze”. Mai ales că partidele care o compun sunt divizate asupra subiectelor importante şi în special asupra problemei privind Europa.
