Multe dintre persoane au murit fără să poată să-şi vadă rudele, nici chiar să aibă veşti despre ele. Toate comunicaţiile transfrontaliere dintre civili sunt interzise.
La summitul lor de la sfârşitul lui aprilie, liderul nord-coreean Kim Jong Un şi preşedintele sud-coreean Moon Jae-in au convenit printre altele reluarea reuniunilor familiilor. Ultima a avut loc în 2015.
Doar 57.000 de persoane înregistrate la Crucea Roşie sud-coreeană pentru a-şi revedea rudele mai sunt în viaţă. Majoritatea au peste 70 de ani.
Chiar dacă reuniunile au loc, doar o sută de participanţi de ambele părţi vor fi selecţionaţi.
Pentru fericiţii aleşi, aceste reuniuni sunt adesea sinonime cu emoţii foarte puternice. Ei nu dispun decât de trei zile pentru a suplini o absenţă de mai multe decenii şi evenimentul se încheie printr-o nouă separare, cel mai probabil definitivă.
”Să facem din această întrunire un succes organizând-o dintr-un punct de vedere umanitar”, a declarat Park Kyung-seo, şeful delegaţiei sud-coreene, la începutul convorbirilor într-o staţiune montană nord-coreeană de pe Muntele Kumgang, potrivit declaraţiilor transmise de televiziunea sud-coreeană.
”Faptul că Nordul şi Sudul se reunesc pentru primele discuţii sub egida Crucii Roşii în celebrul nostru Munte Kumgang este semnificativ prin sine însuşi”, a răspuns Pak Yong Il, care conduce delegaţia nord-coreeană.
După câteva întâlniri sporadice, politica privind reuniunile a demarat cu adevărat în 2000, în contextul unui summit intercoreean istoric. Iniţial ele au avut loc anual, apoi au devenit foarte rare din cauza tensiunilor din peninsulă.
Phenianul s-a folosit de reuniuni drept monedă de schimb politică, refuzând schimburile constante sau anulându-le în ultimul moment.
