Teatrul Naţional din Bucureşti îşi sărbătoreşte patronul, pe onorabilul Nenea Iancu, de la a cărui naştere se împlinesc anul acesta 160, iar de la trecerea la cele veşnice 100 de ani, printr-o serie de manifestări artistice.
Deşi iniţial s-a dorit realizarea unei integrale Caragiale, lucrul acesta nu a mai fost posibil din cauze ce nu mai ţin de puterea oamenilor. Regretatul Alexandru Tocilescu s-a stins din viaţă înainte de a termina „D’ale carnavalului”, însă, după cum ne-a asigurat directorul teatrului, Ion Caramitru, se va face totuşi un spectacol-lectură pornind de la proiectul regretatului regizor. „Ar fi trebuit ca Alexandru Tocilescu să deschidă la Naţional «Anul Caragiale» cu «D’ale carnavalului», spectacol de care se legase foarte tare. Propunerea lui era una fascinantă.
Eram gata cu schiţele de decor şi costumele, în mare parte cu distribuţia şi urma să începem repetiţiile. Ar fi trebuit ca anul acesta în februarie să avem premiera. Cum bine ştiţi, acest lucru nu s-a mai putut întâmpla, din nefericire, însă am luat hotărârea să facem totuşi la Naţional un remember cu acest spectacol, să punem cap la cap toate amănuntele şi să scoatem o reprezentaţie cu această montare pe care el nu a mai apucat să o pună în scenă. Nu vrem să ieşim din «Anul Caragiale» fără «D’ale carnavalului» aşa cum l-a gândit Tocilescu”, a declarat Ion Caramitru pentru „România liberă”.
Celelalte proiecte însă merg mai departe. Alexandru Dabija e în repetiţii cu „Două loturi”, la fel şi Horaţiu Mălăele cu „O scrisoare pierdută”.
„O noapte furtunoasă” a lui Felix Alexa este de ani buni în repertoriu. Sunt aşteptaţi Silviu Purcărete şi Radu Afrim pentru a monta „Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea” (o întâlnire de gradul zero între cuplul de titani Mariana Mihuţ-Victor Rebengiuc cu marele regizor Silviu Purcărete) şi „Năpasta” – un text absolut atipic pentru Afrim şi tocmai de aceea această montare se anunţă a fi cu atât mai interesantă.
Un Caragiale pe limba lui Căciuleanu
Iată că, în sfârşit, se taie panglica montărilor Caragiale la Naţional, iar primul care iese la rampă este marele coregraf Gigi Căciuleanu, care a pus personajele lui Caragiale la treabă învăţându-le să danseze. Pe 15 iunie va avea loc premiera spectacolului „D’ale noastre”, prin care Gigi Căciuleanu va aduce în faţa publicului un Caragiale cu totul şi cu totul surprinzător. „M-am apropiat de Caragiale cu foarte multă teamă, dar este un proiect pe care îl nutresc de foarte, foarte multă vreme. Când i-am vorbit lui Ion Caramitru de această idee, mi-a spus de îndată că este interesat de materializarea ei. «Da, dar să faci un Caragiale pe limba ta», mi-a spus el. Ceea ce m-a interesat cu adevărat este universalitatea anumitor personaje şi situaţii caragialeşti.
M-am inspirat deci din integralitatea operei lui Caragiale, piese, schiţe şi momente, aşa cum am făcut şi cu «lumea» lui Cehov în spectacolul meu «Oskolki», pe care din păcate puţini l-au văzut în România”, ne-a spus artistul.
Miţa, Veta şi dom’ Nae Caţavencu în paşi de dans
Bucureştenii au avut ocazia unui preview original al acestei montări cu ocazia Zilelor Europene ale Operei, când dans-actorii lui Gigi Căciuleanu – cum atât de inspirat îi numeşte maestrul lor – au prezentat pe Lipscani, în cadrul unui happening organizat de asociaţia „Prietenii Operei”, un fragment din „D’ale noastre”. Cu acel prilej, coregraful ne-a mai dezvăluit câteva dintre dedesubturile montării. „Am folosit în spectacol muzica lui DJ Vasile, asezonată cu Beethoven, Mozart, Verdi şi altele. Dacă considerăm că muzica lui DJ Vasile e cozonacul, celelalte inserturi muzicale sunt stafidele. Sigur că muzica principală e de inspiraţie ţigănească, lăutărească, dar aceasta pentru că susţine comportamentul personajelor. E a noastră. Iar inserturile culte, inocente de altfel, sunt menite să universalizeze comportamentul personajelor. Sigur că la Caragiale avem de-a face cu români, dar eu am vrut să spun că acesta nu e doar un mod de a fi strict românesc. Intenţionez să-l scot pe Caragiale din specificul local pentru ca spectacolul să poată fi înţeles şi de un chilian, şi de un francez, de oricine.
Personajele le-am gândit mai degrabă pe tipologii, ca «Frumosul urbei», «Frumoasa urbei», grupul din «D’ale carnavalului» l-am numit «Cvintet de mahala». Nu am vrut să fac din Caragiale ceea ce ar face orice regizor de teatru şi nici ceea ce ar face orice coregraf. Pentru că eu fac teatru coregrafic, iar oamenii cu care lucrez se numesc dans-actori.” Din grupul de dans-actori, doar unul singur este dansator profesionist, restul fiind actori pursânge printre ei numărându-se Istvan Teglas şi Lari Georgescu, doi dintre cei mai talentaţi actori ai generaţiei tinere.
Întâlnirile publicului român cu lumea lui Gigi Căciuleanu sunt de fiecare dată o încântare. Anul trecut, în cadrul „Întâlnirilor JTI” au avut loc mai multe reprezentaţii în Bucureşti şi în ţară cu excelentul spectacol „Noche Bach” creat de coregraful român la Baletul Naţional din Chile. Iar de curând Căciuleanu a pus în scenă la Teatrul Naţional din Târgu-Mureş spectacolul „Carmina Burana”. Interesant este şi că cea mai proaspătă montare a lui Gigi Căciuleanu la El Banch (Baletul Naţional Chilian), „Periplo” („Periplu”) este, după cum ne-a declarat coregraful, „o incursiune în muzica… românească. Profit de faptul că s-au îndrăgostit toţi dansatorii mei de România şi de universul acesteia ca să lucrez pe nişte teme muzicale de care sunt dintotdeauna îndrăgostit. De la «OuiBaDa» mi-a rămas cufărul inimii încă plin de muzică şi de idei”.
