După o îndelungată confruntare cu ministrul moderat al Finanțelor, Giovanni Tria, care pleda pentru un deficit de 1,6% pentru a evita orice tensiune, Mișcarea 5 Stele (M5S, antisistem) și Liga (extrema dreaptă), care formează coaliția aflată la guvernare, au obținut câștig de cauză impunând un deficit de 2,4% în 2019, 2020 și 2021.
Cu alte cuvinte, M5S și Liga au deschis larg vanele bugetare. Astfel, Italia și-a asumat riscul unui conflict cu Comisia Europeană, dar și o decepție a piețelor financiare. Comisarul european pentru Afaceri economice, Pierre Moscovici, a estimat că bugetul italian este în afara regulilor europene. După anunțarea bugetului, cota de împrumut a Italiei pe zece ani a crescut imediat cu 3,2% față de 2,88 în ajun.
Îngrijorător este că dobânzile italiene se apropie periculos de cele facturate Greciei, în jur de 4%. Pe piețe, Italia este de acum mai puțin bine percepută decât Portugalia care împrumută cu rate net inferioare. Sectorul bancar este atacat și un val de panică a traversat toată Europa.
Bugetul italian nu a asigurat nici agențiile de rating care ar putea plasa țara la un pas de „junk bonds”. Roma era deja în colimatorul agențiilor de rating iar S & P și Moody’s își vor anunța verdictul la sfârșitul lui octombrie. Miza este uriașă.
Pentru moment, trei mari agenții atribuie o notă echivalentă cu BBB, adică Italia este la două note distanță de a cădea în categoria „speculativă”, cea a „junk bonds”, și piețele estimează o posibilă degradare cu un grad și Italia se va găsi atunci în categoria scăzută pentru investiții.
De acum, investitorii se așteaptă la perioade de puternică volatilitate privind datoria italiană. Reacția UE față de un derapaj bugetar dar și instabilitatea politică (ruperea coaliției, demisia ministrului de Finanțe) riscă să provoace o creștere a nervozității pe piețele financiare.
Factor de risc în 2019
Pericolul legat de bugetul italian era identificat de mai multe săptămâni, iar pentru Lazard Freres Gestion este factorul de risc nr. 1 în 2019, înaintea Brexitului sau a războiului comercial dintre China și SUA. Mulți experți s-au bazat pe o victorie a lui Giovanni Tria, ministrul de Finanțe, în fața liderilor coaliției, Luigi Di Maio (M5S) și Matteo Salvini (Liga).
Stupoarea era reală vineri la Bruxelles, când Italia, cu o datorie publică de 2.300 miliarde euro, a dezvăluit bugetul. O datorie „explozivă”, a declarat Pierre Moscovici. Di Maio și Salvini intenționeză să recurgă la împrumut, care le-ar permite să-și onoreze promisiunile electorale – în primul rând un venit de 780 euro pentru cei dezavantajați, un sistem de pensii mai generos și o reformă fiscală.
Numai că factura s-ar putea dovedi colosală. Guvernul de la Roma, care este conștient de riscuri, pariază că Italia este „too big to fail” (prea importantă pentru a da faliment) și ar constrânge Banca Centrală Europeană și partenerii săi să intervină.
Cu Brexit sau cu riscul unui Grexit în 2015, Comisia Juncker este obișnuită cu gestionarea crizelor, dar acum riscă să înfrunte una dintre dilemele cele mai spinoase din acești ultimi ani. Va alege să facă respectate regulile pactului de stabilitate și de creștere? Cu riscul de a provoca o criză politică gravă cu un guvern populist care o sfidează deschis, la câteva luni de alegerile europene cruciale pentru viitorul Uniunii?
Sau va prefera să închidă ochii asupra violării regulilor, ceea ce ar însemna să piardă mai mult din credibilitate? Potrivit analiștilor este puțin probabil, având în vedere că ar trimite un semn de slăbiciune susceptibil să încurajeze alte forțe anti-sistem în UE.
Cu 2.300 miliarde de euro datorie, Roma își îngrijorează partenerii care se tem de un scenariu „à la grec”. O temere care nu este nouă, de trei decenii țara jucând rolul elevului rău. Italia cu incapacitatea sa cronică de a-și ține conturile în ordine a fost întotdeauna coșmarul partenerilor europeni.
Din cauza ei au fost inventate criteriile de la Maastricht cu faimosul plafon de 3 % pentru deficitul public, dar și Pactul de Stabilitate conceput ca un al doilea obstacol în calea Italiei.
