Potrivit Efe, după ce guvernul condus de Theresa May a activat pe 29 martie 2017 articolul 50 din Tratatul UE ce declanşează procesul ieşirii unei ţări din blocul comunitar, Londra şi Bruxellesul s-au angajat în negocieri dificile privind condiţiile retragerii Regatului Unit din UE şi cadrul relaţiilor lor post-Brexit.
Negociatorii celor două părţi au convenit la finele anului trecut un acord şi o declaraţie politică privind Brexitul, care au fost însă respinse pe 15 ianuarie de parlamentul de la Londra în special din cauza clauzei de ”backstop” în virtutea căreia Regatul Unit s-a angajat să rămână în uniunea vamală europeană şi Irlanda de Nord să rămână aliniată anumitor norme ale pieţei unice europene până când s-ar ajunge la o înţelegere mai bună care să evite reapariţia unei ”frontiere dure” între Irlanda şi Irlanda de Nord.
Conform documentului convenit între Londra şi Bruxelles, această clauză poate fi anulată numai prin acordul părţilor, ceea ce înseamnă că Regatul Unit nu ar putea ieşi din blocul comunitar europeană fără acordul Uniunii Europene.
În condiţiile în care a respins acordul privind Brexitul pe 15 ianuarie, Camera Comunelor a votat marţi seară o serie de amendamente pentru a testa nivelul consensului deputaţilor faţă de diferitele opţiuni.
După ce au fost respinse amendamentele avansate de opoziţia laburistă şi de adversari ai Brexitului din Partidul Conservator, prin care aceştia au încercat să transfere de la guvern către parlament deciziile privind continuare procesului ieşirii din UE, deputaţii au respins şi amendamentul care admitea un Brexit fără acord, dar au aprobat iniţiativa prin care se cer concesii Bruxelles-ului în privinţa clauzei de ”backstop”, care să fie înlocuită, conform amendamentului aprobat, cu ”aranjamente alternative”.
Prin urmare, Theresa May a primit un mandat de a negocia din nou cu Bruxelles-ul pentru a schimba această clauză controversată. Dacă blocul comunitar va accepta – până în prezent a refuzat categoric şi ultimele declaraţii confirmă acest refuz -, acordul revizuit va fi supus unui nou vot în Camera Comunelor la o dată ce urmează a fi stabilită.
Dar dacă Bruxellesul îşi menţine până la capăt poziţia de a respinge reluarea negocierilor, situaţia se complică, mai ales pentru că, în principiu, Theresa May nu poate supune la vot un acord deja respins o dată şi care nu a fost de atunci modificat deloc.
Totuşi, Theresa May a anunţat că va reveni în faţa parlamentului pe 13 februarie pentru a prezenta paşii pe care intenţionează să-i întreprindă dacă până la acea dată nu obţine la Bruxelles modificările cerute, o opţiune pe care a evocat-o fiind să ceară Camerei Comunelor în ziua următoare un vot pentru un Brexit fără acord.
Dacă Parlamentul de la Londra nu votează un acord privind Brexitul, atunci Regatul Unit se poate retrage din UE pe 29 martie în mod abrupt, printr-un aşa-numit ”Brexit dur”, deşi deputaţii britanici au respins marţi amendamentul ce prevedea o asemenea posibilitate. ”Sunt de acord că nu trebuie să ieşim (din UE) fără un acord. Totuşi, doar opoziţia faţă de un ”no-deal” (Brexit fără acord) nu este suficientă pentru a-l opri”, a atenţionat Theresa May în marţi seara în intervenţia ei în faţa deputaţilor.
În prezent, în Regatul Unit este în vigoare o legislaţie care stabileşte clar că pe 29 martie 2019 ţara iese din UE. În aceste condiţii, este posibil ca guvernul condus de Theresa May să încerce adoptarea unor legi pentru pregătirea unui asemenea moment.
Dar mai este posibil şi ca deputaţii să caute o modalitate de a zădărnici cumva un Brexit fără acord.
Pe de altă parte, dacă UE acceptă totuşi o renegociere a acordului, Brexitul ar putea fi amânat, ceea ce ar presupune o extindere a datei limită prevăzută în baza articolului 50.
În faţa unui refuz persistent al Bruxellesului, guvernul britanic ar mai avea ca posibile opţiuni pe termen scurt un al doilea referendum privind Brexitul sau revocarea unilaterală a articolului 50, permisă de o decizie a Curţii de Justiţie a UE, variante însă respinse de Theresa May.
Aceasta din urmă a reuşit în urma voturilor de marţi să învingă atât opoziţia laburistă cât şi rebelii din propriul ei partid, scrie Politico.eu, şi astfel l-a forţat pe liderul laburiştilor britanici, Jeremy Corbyn, să accepte discuţii cu conservatorii pentru a găsi o cale de ieşire din acest impas.
