Opresiunea oamenilor de către oameni, la fel ca și exploatarea omului de către om, este în prezent un fapt unanim condamnat la nivel universal. În egală măsură cu acceptarea sacralității vieții, omenirea și-a asumat și nenumăratele exemple de atrocități comise, de-a lungul istoriei sale, de cele mai multe ori din motive pur rasiale.
De asemenea, cum nimeni nu poate nega responsabilitatea istorică a civilizației occidentale, în principal britanice, apoi americane, în apariția comportamentelor rasiale, nimeni nu poate pune la îndoială nici faptul că, în prezent, în Occident, anumite comunități încă se confruntă cu dezavantaje pe care altele nu și-ar dori să le aibă.
Implicată, în ziua de azi, în toate protestele europene care s-au succedat revoltei americane ce a debutat la finele lunii trecute, Black Lives Matter (BLM) este o mișcare apărută pentru început în Statele Unite ale Amercii, în 2003, ca răspuns la uciderea sau brutalizarea afro-americanilor de către forțele de poliție. Cu alte cuvinte, realitățile vieții sociale tipic americane au avut o consecință, pe măsură, motivată la fel de tipic. În aceste condiții, cu atât mai mult ridică semne de întrebarea participarea BLM la protestele violente de stradă într-o Europă extrem de tolerantă rasial, dedicată de ani de zile diversității și multiculturalismului.
Black Lives Metter și pretextul discriminării rasiale
Viețile negre contează, cu siguranță, în egală măsură cu viețile galbene, brune sau albe. A fi de acord cu extragerea unei componente specifice dintr-un principiu ce stă la baza umanității actuale – All Lives Matter – ar însemna să acceptăm, o dată în plus, o discriminarea rasială pozitivă, doar din teama de a nu fi acuzați că discriminăm negativ din aceleași motive legate de rasă.
În 2016, campania BLM din SUA a lansat zece solicitări ca parte a unui manifest, aproape toate aflate în legătură cu schimbarea practicilor poliției din SUA. Au fost revendicate aspecte precum creșterea numărului minorităților din forțele de poliție comunitară pentru a reflecta mai bine componența lor etnică și introducerea camerelor de corp pentru ofițerii de poliție, pentru a se asigura o garanție a faptului că actele de brutalitate ar fi surprinse în totalitatea lor, pentru a fi ulterior pedepsite. Într-o Americă în care tot mai mulți primari și guvernatori sunt de culoare sau aparțin minorităților, revendicările ce au stat, în urmă cu șapte ani, la baza fondării mișcării Black Lives Matter sunt, fără îndoială, vetuste, iar în Europa cu atât mai mult, avându-se în vedere compozitul multi etnic.
”Performanța” aberantă la care s-a ajuns, în încercarea de a păcăli opinia publică prin evidențierea negativă a structurilor ce afectează minoritățile etnice, a fost înregistrată săptămâna trecută în Marea Britanie, acolo unde chiar NHS, sistemul național de sănătate, înțesat de imigranți și bazat funcțional pe efortul reprezentanților minorităților etnice, a fost marcat instituțional ca fiind rasist.
În atare condiții, cu un deziderat, cel al schimbării poliției, ajuns în prezent doar un pretext evident, se pune, firesc, întrebarea ”Ce își doresc în mod real aderenții BLM?”. Să defileze în forță, pentru a-și justifica existența și finanțările? Sau chiar să obțină abolirea oricăror structuri de ordine, în slujba unui scop mai mare, ținut ascuns în prezent?
Capitalismul și structurile statale, țintele reale ale BLM
Diversele portaluri pe care BLM se afirmă în prezent păstrează, în mod deliberat, o exprimare cuprinzătoare și vagă atunci când vine vorba de obiectivele de activitate, existând un motiv ușor de înțeles pentru asta: câtă vreme resorturile nu sunt dezvăluite în niciun detaliu iar scopurile sunt păstrate opace, bazate pe sloganuri emoționale, atrăgătoare, cu care toți sunt de acord, este mai greu de examinat și de criticat implicit ținta funcțională a Mișcării.
Totuși, pagina oficială GoFundMe, creată pentru a sprijini BLM în Marea Britanie, discreditează ea însăși ideea că adepții Black Lives Matter doresc doar o abordare diferită în ceea ce privește poliția sau militează pentru ca societatea să impună condiții sociale și profesionale echitabile pentru toți, indiferent de etnie sau rasă. GoFundMe susține angajat faptul că scopul BLM este să „demonteze imperialismul, capitalismul, supremația albă, patriarhatul și structurile de stat care dăunează în mod disproporționat oamenilor negri”.
Aspectul relevat de GoFundMe reprezintă, practic, o schimbare de paradigmă față de motivele inițial afirmate ale înființării Mișcării Black Lives Matter, ceea ce explică și atașamentul manifestat de zeci de mii de americani sau europeni ”albi”, implicați idologic în mod evident, oameni care, agitând stindardul fals al militantismului pentru drepturile civile, solicită în mod activ, de fapt, demontarea statelor și a ordinii sistemice în care acestea funcționează.
Altfel, nenumăratele seceri și ciocane vopsite peste tot, pe pereții instituțiilor publice sau pe postamentele statuilor, demonstrează o dată în plus faptul că, în protestele animate de BLM, în America, Europa sau aiurea, nu mai este vorba nici despre brutalitatea poliției și nici despre rasism. Este vorba despre regim, de stat, de ordinea socială și de valorile capitalismului care se dorește să dispară.
Opresiunile rasiale și sexuale, o altfel de ”exploatare de clasă”
Pe 5 mai, adepții neo-liberalismului mondial au sărbătorit în stradă 202 ani scurși de la nașterea lui Karl Marx, cel care le-a împrumutat peste timp teza contradicțiilor sociale ca bază a mișcării revoluționare. Trecând, prin proteste violente, granița ”pedepsirii rasismului poliției” către ”abolirea poliției”, BLM și Antifa au alăturat opresiunile rasiale şi sexuale acelei exploatări de clasă cu care ideologul ”protestatarilor” de azi deschidea, în urmă cu două secole, seria a ceea ce numea „eternele adevăruri dureroase ale epocii”.
Din păcate, simpatia publică inconștiență acordată unor mișcări care, ca și Marx, invocă faptul că ideile care guvernează fiecare societate sunt cele ale clasei sale conducătoare, și că doar răsturnarea acestor idei este fundamentală pentru un adevărat progres revoluţionar, nu face decât să alimenteze teoriile actualilor ”protestatari”, potrivit cărora națiunile au ajuns într-un asemenea grad de degradare încât merită să fie demolate și reclădite conform ideologiei ilustrului lor precursor.
