Scopul Chinei nu este neapărat înlocuirea SUA ca punct de echilibru al pieței petroliere mondiale, adevărata putere aflându-se în continuare în dolar ca monedă de cotație unică a schimburilor petroliere. China vrea reducerea propriei dependențe de sistemul american, ceea ce se înscrie într-o logică mai globală.
Din 2015, China a devenit primul importator de petrol brut saudit, depășind SUA, și tendința s-a consolidat. Deși Beijingul și Riadul se situează pe fronturi geopolitice diferite, sunt complementare economic. Și, pentru a cimenta comerțul, cele două țări au decis lansarea contractelor în yuan, după cotația aurului la Shanghai Energy Stock Exchange.
Petro-yuanul a debutat în martie
Contractele în „petro-yuani” și-au făcut debutul la sfârșitul lunii martie și au fost imediat aprobate de giganții financiari ca Glencore și Trafigura.
În mai, contractele la termen asupra petrolului brut cotat la Shanghai Energy Stock Exchange au atins 12% din piața mondială. Prețul barilului în yuani a fluctuat în ultimele două luni între 429 și 447, cu un preț la jumătate între prețul Brentului european și cel american WTI, potrivit publicației franceze Leap.
Pentru Arabia Saudită, alegerea reflectă noua realitate a pieței, cu două treimi din exporturi spre Asia. China este un partener „mai comod” din punct de vedere politic, nu cere respectarea drepturilor omului, nici reforme economice liberale.
Iar fondul suveran China Investment Corporation este considerat unul dintre favoriți pentru achiziționarea a 5% din compania petrolieră saudită Aramco, un acord de 100 miliarde dolari.
Carl Weinberg, economist-șef și director al High Frequency Economics, a declarat că Beijingul se pregătește să devină actor dominant pe piața petrolului având în vedere că este cel mai mare importator al planetei, devansând SUA.
După 1974 și un acord semnat între președintele american de atunci, Richard Nixon, și regele saudit Faysal, țările din Golf au vândut petrol numai în dolari, dar în ultimii ani s-a înregistrat o nouă dinamică. Din 2012, Iranul a acceptat să vândă gaz și petrol în yuan, urmat de Rusia în 2015. Iar Venezuela a făcut la fel în septembrie trecut.
Concurența petrolului de șist
După căderea cursului petrolului organizată de Arabia Saudită în 2014, țările OPEC și Rusia au decis reducerea producției lor pentru a determina creșterea prețului barilului, dar Statele Unite au reacționat trecând la exploatarea petrolului de șist, contrabalansând producția mondială.
Exploatarea gazului și petrolului de șist se face printr-o tehnică specială, cu impact direct asupra prețurilor și pentru moment americanii sunt singurii care folosesc acest sistem la scară mare.
SUA au înțeles că petrolul este un lanț complet de valori care nu se oprește la producție, ci cuprinde și transportul, rafinarea și distribuția. Din acest punct de vedere sunt mai bine echipate decât țările din Golf, unde rafinarea petrolului se face în mare parte cu marile companii occidentale.
Dominația lor tehnologică ar putea însemna că vor păstra controlul asupra sistemului, dar China s-a invitat în joc, devenind din ce în ce mai mult partener al țărilor din Golf pentru exploatarea și rafinarea resurselor.
Întreprinderile petroliere chineze, care sunt întreprinderi de stat, își întăresc parteneriatele, în special cu Aramco, pentru construirea de noi rafinării saudite.
Companiile chineze CNPC și Sinopec sunt cele mai puternice din lume în termeni de rentabilitate – în fața marilor firme americane – și, potrivit unor analiști, acești mastodonți au tendința să le înlocuiască în țările din Golf, observându-se desenarea unei axe între China și țările producătoare din Golf și Rusia.
