WaterAid, potrivit căreia aproape 850 de milioane de persoane din lumea întreagă nu beneficiază de apă curată, a prognozat că omenirea nu va reuşi să pună în aplicare unul dintre obiectivele globale, furnizarea apei potabile şi a sanitaţiei adecvate pentru toată lumea, până în 2030.
Punerea în aplicare a acestui obiectiv va costa 28 de miliarde de dolari anual, a completat organizaţia nonguvernamentală.
”Apa, sanitaţia şi igiena sunt o problemă globală”, a spus Savio Carvalho, director în cadrul WaterAid.
”Facem apel la guverne să facă mai multe eforturi”, a declarat acesta pentru Thomson Reuters Foundation de la sediul Naţiunilor Unite din New York.
În perioada 9-18 iulie, guvernele analizează progresul implementării Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă asumate în 2015 de statele membre ONU, cu accent pe şase dintre cele 17.
Săptămâna trecută, oficialii ONU au spus că principalele bariere pentru îndeplinirea obiectivelor în domeniul apei şi sanitaţiei până în 2030 sunt conflictele, poluarea apei, schimbările climatice şi au îndemnat la utilizarea mai eficientă a resurselor de apă.
Până la termenul limită din 2030, un ”număr semnificativ de persoane” din 80 de ţări nu vor avea, cel mai probabil, acces la apă curată, iar sanitaţia precară va persista, cel mai probabil, în peste 100 de ţări, potrivit WaterAid.
Folosind cifrele din statisticile ONU, asociaţia britanică a calculat că unele ţări vor avea nevoie de sute de ani pentru a putea furniza apă potabilă şi toalete pentru toţi cetăţenii, ceea ce înseamnă că aceste ţări au o întârziere cumulată de mii de ani.
În ritmul actual, namibienii vor trebui să aştepte până în 2246 pentru ca toţi cetăţenii să beneficieze de apă curată, locuitorii din Eritreea nu vor beneficia înainte de 2507, iar cei din Nicaragua înainte de 2180, potrivit WaterAid.
Ar putea dura 500 de ani ca fiecare român să aibă acces la dotări sanitare şi 450 de ani pentru locuitorii din Ghana, mai spune agenţia.
Autorităţile ar trebui să finanţeze accesul la apă şi la sanitaţie din propriile bugete şi să colaboreze cu companiile private şi de utilităţi pentru a ajuta oamenii din regiunile izolate, a precizat Carvalho.
”Există fonduri disponibile, dar nu sunt alocate într-un mod corespunzător”, a mai spus acesta, făcând apel la instituţiile donatoare internaţionale de a creşte sumele dedicate problemei apei potabile şi sanitaţiei.
Alte obiective globale care asigură traiul sănătos, reduc inegalităţile şi sărăcia vor fi periclitate până când accesul la apă şi sisteme sanitare nu devine o prioritate, potrivit Carvalho.
Potrivit statisticilor Băncii Mondiale citate de WaterAid, costurile efectelor directe ale sanitaţiei inadecvate – care poate duce la mortalitate infantilă din cauza igienei precare şi a bolilor care pot fi prevenite – s-au ridicat la 220 miliarde de dolari în 2015.
Unele ţări, printre care Rwanda şi India, au făcut progrese importante spre obiectivul furnizării de apă potabilă şi sisteme sanitare, dar progresul sustenabil este încă sub semnul întrebării.
”Faptul că statele au o întârziere colectivă de mii de ani în realizarea acestor drepturi fundamentale este un fapt şocant”, a spus directorul executiv al WaterAid, Tim Wainwright, într-o declaraţie.
