Fiinta umana depaseste de departe capacitatea unui computer in privinta abilitatii de a recunoaste cu exactitate anumite chipuri sau obiecte din mediul inconjurator. Si asta intr-un mod extrem de complex, cu distinctii clare in legatura cu formele, culorile si alte trasaturi. Desi pana acum existau putine informatii de specialitate privind modul in care se desfasoara procesul de identificare si memorizare vizuala, in present, cercetatorii de la Spitalul de Pediatrie din Boston (Statele Unite) au reusit sa realizeze o harta a zonelor din creier responsabile cu identificarea elementelor vizuale. Este vorba de un studiu realizat pe un lot de pacienti diagnosticati cu epilepsie si care au fost supusi unor interventii chirurgicale. Conform rezultatelor studiului, publicat in revista "Neuron", se pare ca exista anumite conditii care influenteaza direct modul in care un om identifica obiectele si persoanele din jurul sau.
O informatie vizuala circula in mod obisnuit de la retina ochiului catre zona din creier responsabila cu inmagazinarea datelor percepute prin intermediul simtului vazului, adica lobul temporal. Acest tip de perceptii sunt procesate si apoi distribuite in alte regiuni craniene, in functie de tipul de informatii folosite la un moment dat. "Ceea ce nu se stia cu exactitate pana acum se refera la modul in care se deruleaza acest tip de semnale vizuale si cum pot fi ele utilizate de fiinta umana" – a declarat dr Gabriel Kreiman, de la sectia de oftamologie a spitalului american. El a precizat ca, desi unii specialisti cred ca, daca nu ai feedback, inseamna ca informatia vizuala perceputa intr-un anumit moment nu este esentiala si, deci, devine irelevanta, fiind stearsa din memoria afectiva. "Ei bine, se pare ca lucrurile nu stau chiar asa. Prin intermediul acestui studiu, am reusit sa demonstram in mod stiintific faptul ca prima impresie conteaza cu adevarat" – a subliniat Kreiman.
Conform cercetatorilor, feedback-ul poate fi lansat de alte zone ale creierului in momente diferite de la producerea inregistrarii unei impresii, fiind folosita ulterior fie in situatii critice, cand poate aparea asa-numitul "flash-back", fie intr-un alt stadiu al existentei unui individ. In timpul inregistrarii activitatii cerebrale a celor 11 pacienti participanti la studiu (in majoritate adolescenti) s-a constatat ca, cel putin in cazul a cinci tipuri de obiecte – animale, scaunde, fete umane, fructe si diverse tipuri de masini – exista anumite particularitati de inmagazinare si utilizare a informatiilor vizuale, in functie de marimea si gradul de rotatie al obiectelor.
Prin plasarea a cate 48-126 de electrozi direct in anumite zone din creier si monitorizarea constanta a activitatii cerebrale, specialistii au reusit sa surprinda rapid (detectand semnale in timpi cuantificati in milisecunde) si cu exactitate modificarile aparute in urma expunerii subiectilor la anumiti stimuli vizuali. Astfel, dr Kreiman si echipa sa de lucru au demonstrat ca exista anumite zone din cortex care ajuta la recunoasterea selectiva a anumitor categorii de obiecte si chipuri de persoane in functie de modul in care s-a obtinut "prima impresie".
Cercetatorii au utilizat diversi parametri standard pentru masurarea intensitatii acestei prime impresii, facand comparatie cu anumiti algoritmi matematici corespunzatori modului in care au fost date raspunsurile la stimulii neuronali. S-a demonstrat, de asemenea, ca timpul de raspuns in anumite situatii a fost extrem de mic, recunoasterea vizuala facandu-se intr-un interval sub 100 de milisecunde.
Incurajati de aceste rezultate, specialistii americani si-au propus ca in viitorul nu foarte indepartat sa testeze capacitatea umana de recunoastere a unor informatii vizuale prin intermediul unor clipuri video, ale caror secvente sunt considerate mult mai dificil de memorat, dar care sunt mult mai aproape de viata reala a unui individ. Se spera ca, astfel, se vor putea ajusta programele speciale utilizate de informaticieni pentru recunoasterea prin intermediul computerelor a chipurilor unor teroristi in aeroporturi, de pilda, sau in medicina, pentru depistarea unor tumori in stadiul incipient. O alta utilitate mai futurista se refera la conceperea unui sistem informatic care sa-i ajute pe nevazatori sa perceapa macar partial obiectele si persoanele din preajma lor.
