Un medic român plecat în Franţa i-a trimis primarului Capitalei, Sorin Oprescu, o scrisoare deschisă în care îi cere să nu mai dea cele 28 de milioane de euro pentru continuarea lucrărilor la Pasajul Mihai Bravu, ci să îi cheluiască în folosul sănătăţii oamenilor.
„Bună ziua,
Auziţi, d-le Primar, lăsaţi d******i Pasajul Mihai Bravu şi băgaţi alea 28 de milioane de euro în sănătate. De preferinţă, în salarile medicilor, că pleacă şi ăia care au mai rămas.
Datoria dvs., permiteţi-mi să va amintesc, este în primul rînd faţă de oamenii care v-au ales, faţă de viaţa şi sănătatea lor. Asta-i prioritatea nr. 1, nu construcţiile şi monumentele. Cînd eşti bolnav sau pe moarte, nu te vindeci dacă te uiţi la un monument sau pasaj. Te vindeci dacă primeşti în timp util ajutor calificat.
Cu zeci de spitale închise în timp ce numărul bolnavilor a crescut de 10 ori, cu ‘gratuitatea’ asistenţei medicale devenită metaforă, ce se întîmplă e o hecatombă, d-le Doctor! La ce bun să ai un pasaj-model dacă preţul este un nou cimitir?
Intuind răspunsul dvs (sunteţi Primăria, deci fondurile sunt deja marcate pt. construcţii şi deci inamovibile), vă invit să militaţi şi să implementaţi procesul invers celui prin care ani de zile au fost deturnate fonduri din Sănătate pentru alte scopuri considerate absurd mai importante.
Cînd deţii o aşa tristă notorietate, locul 1 la mortalitatea maternal şi infantilă pe Europa, locul 1 la răspîndirea bolilor infecţioase grave gen hepatita B, obiectivul nr. 1 ar trebui să fie corectarea acestei situaţii. Cu orice preţ, d-le medic-primar! Inclusiv cu preţul orgoliului propriu.
Dacă situaţia vă depăşeşte, cu toată ruşinea, cereţi ajutor şi, mai ales, control internaţional. La toate nivelele, fonduri şi administraţie-organizare.
Oamenii mor, domnule! Şi cu 28 de milioane de euro ar putea fi salvate cel puţin 1.000 de vieţi, cheltuind 2.800 de euro pentru fiecare. Deşi probabil în multe cazuri ar fi nevoie de mai puţin.
Cu colegială stimă,
Dr. M. Simu”.
Citeşte şi Miliarde de euro abandonate în mijlocul Capitalei. De ce e Bucureştiul un şantier părăsit
Mihai Simu este medic anestezist şi lucrează în Franţa: „Domiciliul meu din România este în Cluj-Napoca. Ca mulţi alţi colegi, am plecat cu ani în urmă fiindcă salariul de-aici nu-mi permitea supravieţuirea, darămite luxul”.
„Cred în fiecare cuvînt pe care l-am scris. Sunt conştient că, aşa cum zicea ministrul Sănătăţii în Franţa cu ani în urmă, ‘sănătatea nu are preţ, dar are un buget’. Cu ce nu sunt de acord este nivelul subteran al bugeului sănătăţii în România, inferior pare-se mai multor ţări din lumea a 3-a.
Am făcut şi fac meseria asta fiindcă găsesc satisfacţie în a fi de folos bolnavilor. Consider că politica imbecilă promovată în anii ’90 (banii trebuiesc investiţi exclusiv în tehnologie, las’ că medicii oricum au cîştiguri suplimentare oficioase) a amplificat dezastrul în stil bulgăre de zăpad[ care se rostogoleşte.
Specializarea unui medic ia minimum 11 ani, 6 de facultate şi 5 de specialitate (există şi specialităţi de 7 ani); dacă e bun şi-şi ia toate examenele din prima. 11 ani ! Asta înseamnă că în cel mai bun caz începe să-şi cîştige pâinea independent spre vîrsta de 30 de ani. Pînă atunci, salariul lui este cam cît al unui profesor de şcoală şi cîştigurile ‘suplimentare’ excluse. Salariul ca specialist rar ajungea la 250 de euro pe lună, asta cînd am plecat eu, în anul 2000. Nu ştiu cît e acuma, dar judecînd după numărul plecaţilor şi al cererilor celor rămaşi, nu poate fi mult mai mult. S-a ajuns deci la absurditatea dotării a sute de spitale cu tehnologie de nivel occidental cu care n-are cine să lucreze, mii de colegi au plecat deja, şi alte mii urmează să plece.
Adăugaţi la asta demonizarea medicilor de către o media şi o populaţie frustrată, prost inspirată şi prost educată medical, care îşi închipuie că medicina şi medicii au datoria să realizeze cîte un miracol de fiecare dată şi dreptul de a-şi ţine gura cînd ar vrea să ceară condiţii superioare pentru miracole ameliorate”, explică doctorul Mihai Simu.
