Un studiu realizat recent la nivel european asupra impactului economic al tulburărilor neuropsihice arată că, în 2010, costurile totale generate de aceste afecţiuni au fost de 798 miliarde euro la nivel european şi de 11 miliarde euro în România. În Europa, costul mediu pentru impactul bolilor neuro-psihice este de 5.550 euro anual per capita, iar în România, de 525 euro.
La nivel european, în fiecare an, 1 din 15 persoane suferă de un episod depresiv major (aproximativ 6%). Dacă sunt luate în considerare şi tulburările anxioase şi toate formele de depresie, această cifră ajunge la 4 din 15 (26%). Mai mult, tulburările depresive sunt răspunzătoare pentru 12,4% din totalul anilor de incapacitate generaţi de toate bolile fizice şi psihice, ceea ce face ca depresia să fie boala cronică cu cel mai mare impact profesional, social şi economic la nivel european. Impactul negativ cel mai semnificativ al depresiei este cel asupra economiei reale.
“Ţările din Europa au pierdut 92 miliarde de euro doar din cauza tulburărilor depresive majore, care au afectat peste 30 de milioane de persoane. În ţara noastră, impactul tulburărilor depresive majore a generat costuri de 1,26 miliarde de euro. Prin urmare, având în vedere PIB-ul României din 2010 de 124 miliarde de euro, rezultă că, anual, România pierde peste 1% din produsul intern brut din cauza costurilor generate de tulburările depresive majore. Astfel, costurile generate de afecţiunile neuropsihice sunt comparabile cu cele generate de cele cardio-vasculare, cancer şi diabet la un loc”, a declarat psihologul Andreea Enache-Ţonoiu, director general al Centrului Medical Bellanima, primul centru medical din România dedicat tratării depresiei şi afecţiunilor psihice asociate.
În cazul tulburărilor depresive majore, costurile generate sunt distribuite astfel: 26% costuri medicale directe (spitalizare, medicaţie, servicii de psihiatrie şi psihoterapie, servicii medicale pentru complicaţiile psihosomatice), 15% costuri nemedicale directe (servicii sociale, îngrijire la domiciliu, centre de îngrijire şi recuperare) şi 59% costuri indirecte (scăderea productivităţii la locul de muncă, concedii medicale, pensii pe caz de boală, absenteism, şomaj de lungă durată).
Stigmatizarea agravează situaţia
Există numeroase studii care indică faptul că acest efect negativ al tulburărilor depresive poate fi diminuat prin creşterea accesibilităţii serviciilor de bună calitate în diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor depresive.
„Exista încă, atât în România, cât şi în alte ţări, un fenomen puternic de stigmatizare şi auto-stigmatizare a persoanelor care suferă de afecţiuni psihice. Acest lucru acţionează ca o barieră foarte puternică în calea accesării serviciilor de specialitate, în recunoaşterea şi asumarea bolii şi, implicit, a responsabilităţii personale de a beneficia de servicii medicale şi psihoterapeutice. Mai puţin de o treime dintre persoanele afectate de depresie apelează la ajutor de specialitate, ceea ce creează din nou premizele pentru cronicizarea bolii, cu impact negativ asupra tuturor aspectelor vieţii persoanei: calitate a vieţii, relaţii personale şi sociale, activitate şi performanţă profesională”, a explicat psihologul Andreea Enache-Ţonoiu.
Impactul depresiei la locul de muncă
Depresia este o cauză majoră de dizabilitate, absenteism şi scădere a productivităţii la nivelul populaţiei adulte active. Unul din şase cazuri de depresie este cauzat de stresul legat de locul de muncă. Există în acest context o nevoie acută de a promova practici organizaţionale care asigură o reducere a nivelului de stres la locul de muncă (program de lucru flexibil, programe de job rotation, renunţarea la spaţiile de birouri de tip open-office). De asemenea, trebuie conştientizate şi înlăturate aspectele organizaţionale care contribuie la scăderea nivelului de sănătate şi a stării de bine psihologice (mobbingul – hărţuirea psihologică la locul de muncă).
Organizaţiile pot juca un rol activ în identificarea problemelor de natură depresivă a personalului prin oferirea de servicii specializate de evaluare în condiţii de strictă confidenţialitate, prin informarea angajaţilor asupra simptomatologiei depresive şi a modalităţilor de tratament care şi-au dovedit eficacitatea, prin educarea managerilor şi supervizorilor în identificarea simptomelor depresiei şi, nu în ultimul rând, prin crearea unui pachet de beneficii care să faciliteze accesul angajaţilor la servicii terapeutice de calitate.
