Drepturile donatorilor de sange, acordate ilegal

Tabloul actual al sistemului de transfuzie sanguina este urmatorul: in Romania anului 2006 exista aproximativ 398.038 de donatori activi, din care 352.564 de donatori sunt integrati intr-un program de donare regulata de plasma sanguina, intr-un an fiind recoltate aproximativ 352.516 unitati de plasma sanguina.
Din punct de vedere legal, intre data de 21.02.2006 si 30.09.2006, adica timp de 7 luni, drepturile acestor persoane au fost suspendate, ca si intreaga lege care reglementeaza acest sistem, perioada in care autoritatile decidente nu au adoptat nici o masura pentru a rectifica situatia creata. Astfel, fie ca aceste persoane au beneficiat in mod nelegal de bonuri de masa si zile libere de concediu, fie ca aceste drepturi nu le-au mai fost acordate de catre angajatori sau de catre centrele de transfuzie, dupa caz. In situatia in care persoanele beneficiare au primit totusi aceste drepturi, institutiile care trebuiau sa le acorde au fost "autorizate verbal” de compartimentul juridic al Ministerului Sanatatii Publice si respectiv de catre Inspectia Sanitara de Stat.

Deficienta sistemului legislativ

Problemele sistemului national de transfuzie sanguina din Romania sunt complexe. Timp de sapte luni insa, se pare ca nici o institutie publica decidenta pentru a le putea rezolva nu a intervenit pentru a reglementa situatia creata. Din punct de vedere cronologic, sistemul de transfuzie sanguina din Romania a fost reglementat succesiv de urmatoarele acte normative: Legea nr. 4/1995, Legea nr. 285/2005 si respectiv Ordonanta de Urgenta nr. 7/2006.
Legea nr. 282/2005 prevede in mod explicit faptul ca respectivul act normativ intra in vigoare la 120 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial, adica la data de 13 februarie 2006. Tot in dispozitiile finale ale acestui act normativ s-a prevazut si faptul ca, incepand cu aceasta data, Legea nr. 4/1995, anterioara ca si cadru legislativ Legii nr. 285/2005, se abroga.
Pe data de 21 februarie 2006 apare OUG nr. 7/2006, care prevede in mod explicit ca dispozitiile Legii nr. 282/2005 privind organizarea activitatii de transfuzie sanguina si donarea de sange etc. se suspenda pana la data de 30 septembrie 2006 inclusiv. Cu alte cuvinte, intre 21.02. 2006 si 30.09.2006 intreg cadrul legislativ privitor la organizarea activitatii de transfuzie sanguina si donarea de sange este efectiv inexistent, deoarece o lege – nr. 4/1995 este abrogata incepand cu data de 13.02.2006, iar o alta – legea nr. 282/2005 – este suspendata.

Doua consecinte imediate

Din punct de vedere legal, donatorii de sange si-au pierdut, pe toata aceasta perioada, toate drepturile de care beneficiau; astfel ca pentru fiecare donare se primea cate un bon de masa si erau acordate doua zile libere, inclusiv in ziua donarii. Valoarea unui astfel de bon este de 30 RON. Estimand la 352.500 numarul de unitati recoltate anual, pentru o perioada de 7 luni, numarul de recoltari astfel estimate este de aproximativ 205.600. Suma de 616.800 RON utilizata in aceste 7 luni este, bineinteles, neacoperita legal, la fel ca si cele 616.800 de zile de concediu estimate a fi acordate pentru aceasta perioada. Din punct de vedere institutional, in toata aceasta perioada institutiile decidente ar fi trebuit sa-si suspende atributiile in domeniu, din lipsa de suport de temei legislativ.
In toata aceasta perioada (care inca nu a luat sfarsit) atat primariile, respectiv consiliile locale, cat si centrele de transfuzie ar fi trebuit sa nu mai emita si sa nu mai distribuie bonuri de masa donatorilor, iar angajatorii sa nu le mai acorde zile libere. Toata aceasta eroare juridica nu a fost insa nici sesizata, nici remediata atat la nivelul Ministerului Sanatatii Publice (Compartiment Juridic, Secretariatul general, Inspectia Sanitara de Stat), cat si la nivelul Guvernului Romaniei (Secretariatul General) printr-o ordonanta de urgenta ulterioara care sa repuna in legalitate sistemul national de transfuzie. Lucrurile au fost trecute sub tacere si angajatorii sau centrele de transfuzie au fost "autorizate verbal” la nivelul MSP sa aplice in continuare Legea nr. 4/1995, abrogata inca din luna februarie.

Recomandari

Sistemul de transfuzie in Romania are mult mai multa nevoie de reglementare insa. Centrele de transfuzie si colectare arondate spitalelor de urgenta nu au inca un statut bine definit, nu se supun acelorasi reguli metodologice si standarde ca si celelalte centre din retea. Angajatorii nu sunt controlati daca respecta prevederile legale privitoare la numarul de zile libere acordate angajatilor dupa o donare de sange. Examenele medicale postdonare nu au inca un statut definit in Contractul-Cadru de furnizare a serviciilor medicale, astfel ca medicii de familie care sunt solicitati sa le efectueze donatorilor, de catre centrele de transfuzie, nu pot justifica necesitatea acestor controale medicale si analize, iar decontarea lor de catre Casa Nationala de Asigurari de Sanatate ramane inca o problema nerezolvata si toate acestea in contextul in care Romania este coordonator regional pentru transfuzie sanguina ca parte a Pactului de Stabilitate.
Nici metodologia licitatiilor din acest sistem nu e bine clarificata: ele sunt mutate anual intre Ministerul Sanatatii si Institutul National de Transfuzie Sanguina, fara a fi desemnat un corp de experti care sa realizeze caietele de sarcini si fara a exista o comisie de arbitraj care sa se pronunte in cazul contestatiilor, de altfel destul de frecvente, pe care respectivele companii participante la licitatii le pot ridica cu privire la corectitudinea lor.
Este necesara deci aparitia unei ordonante de urgenta care sa "acopere” din punct de vedere legal toata aceasta perioada mentionata. Este de asemenea recomandabila constituirea unui corp de experti independent care sa poata analiza in cunostinta de cauza toate licitatiile de produse medicale, Ministerul Sanatatii Publice nedispunand de persoane cu o astfel de calificare. De asemenea, pentru a eficientiza si a creste transparenta mecanismului de achizitii publice din domeniul sanitar, este recomandabila aparitia unei comisii de arbitraj, care sa poata analiza si solutiona competent toate litigiile potentiale aparute intre parti.