Madrid – Creatorul e nervos peste masura. Sta cocotat pe un scaun din studioul sau din Madrid, tragand cu zel dintr-un Marlboro si examinand rochia din fata lui, fara bretele, de culoare gri-piersica. "Groaznica! Nu-mi place deloc", murmura el in spaniola, dand din cap la voalul nesatisfacator. "Scoate-o de aici!", ii ordona unei asistente, incepand sa schiteze furios o alta creatie.
Imediat intra in camera un model cu o rochie verde-smarald, cu talie Empire si corset din dantela brodata, iar designerul se relaxeaza. Rochia asta e potrivita. Mai are nevoie de niste ajustari – ceva volum in spate, un colier diferit, poate o fusta de cancan dedesubt –, dar va intra in urmatoarea sa prezentare.
Asta ar putea fi o scena din studioul oricarui tanar designer care se pregateste pentru Saptamana Modei din toamna. Camera se umple de energia, intensitatea si dorinta unui nou talent hotarat sa se afirme. Insa creatorul in cauza, imbracat in pantaloni albi impecabili si mocasini albi (fara sosete), este Elio Berhanyer, 80 de ani, "bunicul modei spaniole". Este printre putinii supravietuitori ai erei "haute couture" din Spania si apartine generatiei avantgarde a lui Andre Courreges si Pierre Cardin. Chiar a respins odata o invitatie de a lucra pentru maestrul couturier Cristobal Balenciaga.
Insa in vreme ce colegii spanioli contemporani cu Berhanyer – cum e Manuel Pertegaz – au iesit din lumina reflectoarelor, acest om indraznet si sfidator din Cordoba inca scoate in fiecare an o colectie prêt-à-porter pentru podiumurile madrilene.
In septembrie, Saptamana Modei din Madrid va aduce un tribut celor 50 de ani de creatie Berhanyer printr-un show special. Mai devreme in acest an, Muzeul Costumului din Madrid a organizat o retrospectiva a muncii sale, prezentand 100 de rochii din satin si dantela purtate de actrite sau de membrii aristocratiei spaniole. "Cu siguranta, e inca cel mai bun din Spania", a spus Aline Griffith de Quintanilla, cosmopolita femeie cunoscuta drept Contesa de Romanones si o clienta neobosita a designerului inca din anii ’60. "El pastreaza un nivel de calitate si eleganta pe care alte case de moda l-au pierdut."
La apogeul faimei sale in anii ’70, Berhanyer crea rochii pentru magazinele americane exclusiviste Bergdorf Goodman, Bonwit Teller sau Neiman Marcus. Stilul sau – arhitectonic ca la Balenciaga, dar mai fluid, flirtand cu spatiile si netezimea modelelor geometrice ale futuristilor – a aparut pe copertele revistelor "Vogue" si "Harper’s Bazaar". A imbracat actrite precum Ava Gardner si Cyd Charisse si pe regina Sofia a Spaniei in primele sale calatorii in strainatate.
Pe podium, era considerat provocator, cateodata chiar socant, de catre lumea conservatoare a timpului sau, insa clientii sai din inalta societate il gaseau plin de farmec. Fustele mini si costumele sale aerodinamice cu materiale metalice erau vazute drept simboluri ale modernitatii, elegantei si libertatii – cel putin pentru mica elita a unei Spanii saracite si fara perspectiva, din ultimii ani ai dictaturii lui Franco.
Momentul sau de "ce-ar fi fost daca" a venit in 1965, cand l-a intalnit pe Balenciaga. O clienta si muza comuna, Marchiza de Llanzol, ii aratase artistului basc opera lui Berhanyer. Impresionat, Balenciaga l-a rugat pe acesta sa vina sa lucreze pentru el in Paris, insa tanarul din Cordoba a refuzat inca o data.
"Credeam ca o sa ajung sa ii copiez stilul, iar eu vroiam sa mi-l dezvolt pe al meu", a spus Berhanyer. "De asemenea, credeam ca Spania va ajunge unul dintre principalele centre ale modei."
Bineinteles, se insela. Un deceniu mai tarziu, aproape toate casele de haute-couture din Spania s-au inchis, sub presiunea noilor taxe impuse produselor de lux si a unei crize economice. Brandul Berhanyer a fost aproape de a cadea in 1978, cand designerul a fost nevoit sa-si vanda Rolls-Royce-ul pentru a supravietui. A reusit insa sa se reinventeze drept o marca prêt-à-porter, iar cele trei magazine ale sale din Cordoba si Madrid vand astazi orice, de la pantofi la palarii si rochii de mireasa.
Dupa cinci decenii de dedicare, Berhanyer spune ca nu are nici o intentie de a spune "Adios" podiumului, croitoreselor, caietului de schite sau materialelor nefinisate pentru rochii de seara.
"E ca intr-o casatorie fericita, pana cand moartea ne va desparti", spune el. "Asta este marea iubire a vietii mele. Nu pot sa divortez de ea."
