Planurile Monicai Macovei legate de reformarea sistemului judiciar au intampinat o rezistenta implacabila din partea PSD si a aliatilor sai din magistratura. Reactia in sine a fost una nesurprinzatoare, predictibila – motiv de reala ingrijorare constituindu-l in schimb fenomenul generalizarii acestei rezistente in randurile alesilor, indiferent de formatiunea politica de care apartin. Legi sau ordonante menite sa intensifice lupta impotriva coruptiei au fost respinse ori de cate ori textul proiectului juridic ii viza si pe parlamentari. Unii politicieni liberali au adus critici deschise ministrului Justitiei pentru a nu-si fi lasat balta activitatile ministeriale in vederea unei socializari mai intense cu domnii parlamentari – chipurile pentru a putea intelege mai bine punctul lor de vedere. Cel mai vehement oponent al reformelor Macovei s-a dovedit, in cele din urma, a fi UDMR. Aceasta “schimbare la fata” a UDMR este cu atat mai socanta, cu cat formatiunea obisnuia, de ani buni, sa se planga strainilor despre coruptia din randurile guvernantilor, explicand cum partidul in cauza actioneaza in pur spirit si stil european pentru a scapa minoritatea maghiara din ghearele coruptiei induse de mai-marii de pe malurile Dambovitei.
Saptamana trecuta Monica Macovei a precizat ca lupta impotriva coruptiei este dusa, de facto, exclusiv in plan declarativ, coalitia sistand a mai functiona ca echipa inca din luna februarie. Admisiunea doamnei Macovei a survenit, poate, din nevoia de a-si usura sufletul, acum ca aderarea la termen a Romaniei la UE pare sa devina o certitudine. Sau poate ca declaratia s-a dorit a fi un argument justificativ oferit presedintelui in vederea dizolvarii Parlamentului, fara ca seful statului sa aiba grija unei ulterioare cenzuri europene.
Care va fi insa soarta reformelor ce au provocat, din 1990 incoace, grupurilor de interese si aliatilor lor politici atatea dureri de cap – mai multe decat oricare alt pachet de legi? Deocamdata, avem o singura certitudine: fara sprijinul deschis venit din partea unor personalitati-cheie europene, anchetele deschise impotriva unor escroci pana de curand intangibili nu ar fi ajuns nici macar in stadiul lor actual.
In nici o alta tara candidata la aderare, politicieni precum Olli Rehn sau Franco Frattini nu au facut astfel de declaratii, de sustinere directa si de incurajare a unui ministru considerat dedicat reformelor. In plan intern, doar presedintele a oferit, in mai multe randuri, un sprijin cat de cat asemanator.
Dar ce se va intampla oare daca viitoarele alegeri vor facilita, pana la urma, mentinerea sau chiar extinderea sferei de influenta a diferitelor grupuri de interese in cadrul Parlamentului? Dupa momentul 2007, UE nu va mai putea exercita aceleasi presiuni spre optimizarea naturii sistemului juridic, Parlamentul fiind absolut suveran, in timp ce influenta presedintelui va fi una mai degraba reziduala. Aparitia unei noi coalitii pare, pana una-alta, o certitudine. Astfel, va depinde in mare masura de bunavointa partidelor-paravan ale grupurilor de interese pentru a opri sirul schimbarilor atunci cand acestea se apropie amenintator de sistemul juridic. Metodele la care a recurs PSD in trecut pentru a sabota reformele vor reaparea pe rand, cu toate ca utilizarea lor va fi facuta mai putin ostentativ. Iar Monica Macovei se poate astepta sa fie supusa unor hartuiri asidue daca nu va decide ca a sosit vremea acceptarii unui post la Bruxelles. In ultimul timp, domnia sa a avut parte atat de numeroase atacuri din partea mass-media, cat si de o scurgere de gaz inregistrata in propria casa – incidentul din 13 aprilie nefiind elucidat sau explicat in mod satisfacator nici pana in prezent.
Privita de la distanta, doamna ministru nu lasa impresia unui om fascinat de artificialitatea lumii politice. Daca va dori insa ca planurile ei sa fie duse la bun sfarsit, atunci implicarea domniei sale cel tarziu in cadrul politicii electorale va deveni inevitabila. Totusi, personalitatea ei pare nepotrivita oricaruia din cele doua mari partide ale Aliantei. PNL bunaoara – formatiune al carei senator Norica Nicolai si-a adus de curand o ruda pe post de substitut in Parlament – a facut astfel dovada propriului si distorsionatului punct de vedere asupra modului de functionare a unui Parlament, problema in cauza fiind doar una din multele cu care se confrunta partidul. Iar performantele PD au constat, mai nou, din recrutarea unui numar de indivizi dubiosi, asa-zisi politicieni, indepartati cu nici doi ani in urma de pe listele de candidati ca urmare a repetatelor apeluri pentru un Parlament curat.
Loc suficient exista, inca, pe scena politica – aspect incurajator in vederea infiintarii unui alt partid, venit cu o oferta fundamental diferita de cele prezentate pana acum de restul formatiunilor politice. Un astfel de partid ar putea fi organizat intr-un mod mult mai democratic, fara obisnuita fixatie asupra unui lider sau a unui grup aflat la conducere. In primul rand insa, oferta unei noi formatiuni politice ar putea contine un set de propuneri coerente legate de reformarea junglei administrative care continua sa afecteze cotidianul a milioane de oameni. O reducere drastica a birocratiei ar insemna totodata diminuarea sentimentului de frica pe care oamenii inca il au fata de stat si de nenumaratele sale institutii. Perpetuarea si consolidarea reformelor justitiei, iar ulterior extinderea lor asupra altor domenii ar constitui, neindoielnic, masuri de mare popularitate. Daca Monica Macovei ar accepta sa devina mentorul unui astfel de partid, acesta va avea certe sanse de reusita. Prestigiul de care se bucura domnia sa, atat in tara, cat si in strainatate, ca urmare a determinarii de a reforma clasa politica, dar si tratamentul statului aplicat cetatenilor sai, este mare – mai mare decat cel al oricarui alt politician roman. Ar trebui sa existe macar o tentativa de a face uz de acest capital moral in scopuri eminamente constructive, inainte ca acesta sa se fi irosit. Pentru ca orice revenire in forta a retelelor de influenta – care au capusat, ani de-a randul, Romania – reprezinta, dincolo de esecul societatii civile in incercarea ei de a oferi tarii o alternativa mai buna, dovada unui intreg calcul deficitar sau a unei judecati gresite – eroare de dimensiuni absolut tragice.
