Toate persoanele care vor dori să aplice pentru un credit în următoarea perioadă vor fi nevoite să susțină și să promoveze un test-grilă, care conține zece întrebări legate de sistemul bancar și de economie în general. „România liberă“ vă prezintă unul dintre testele standard, așa cum vor ajunge ele la toate băncile.
Pentru a putea lua un credit, orice român va trebui să susțină un test de cunoștințe bancare alcătuit din zece întrebări-grilă. Pentru a promova testul va fi nevoie ca cel care îl susține să răspundă corect la cel puțin 8 dintre cele 10 întrebări.
„Subiectele“ au fost concepute de Banca Națională a României, iar rolul testului este de a permite bancherilor să își facă o imagine mai clară în ceea ce privește profilul clientului și felul în care acesta își evaluează situația financiară.
„De ce nu ar face băncile așa cum se dă certificatul de conducere auto? Clientul câştigă faptul că poate fi încadrat de bancă într-o categorie de risc mai bună și poate beneficia, evident, de o dobândă mai bună, de comisioane mai bune“, spune Valentin Lazea, economistul-șef al Băncii Naționale a României.
Pe de altă parte, Dana Demetrian, vicepreşedintele BCR, consideră că oamenii sunt de obicei tentaţi să îşi supraestimeze veniturile, motiv pentru care un test precum cel conceput de BNR poate ajuta la formarea unei imagini mai clare în ceea ce priveşte starea financiară a solicitantului de credit.
Măsura vine după un avans puternic al creditării. Împrumuturile în lei au crescut cu 22% faţă de mai 2017. Dar mulţi îşi numără cu atenţie banii pentru rate, în condiţiile în care indicele ROBOR calculat la trei luni a ajuns la un maxim al ultimilor patru ani: 3,13 procente. Pentru o rată la un credit „Prima Casă“ pe 30 de ani, un client plăteşte în plus aproape 300 de lei faţă de anul trecut.
Cum vor suna întrebările
Iată un exemplu de test care va fi folosit de băncile din România:
Anul acesta doresc să-mi cumpăr un autoturism, pentru care am nevoie de un credit de 10.000 euro. Banca îmi spune că, pe baza veniturilor mele, mă poate împrumuta cu 7.000 euro. Ce fac în această situație?
a) amân achiziția autoturismului până când strâng din economii personale suma de 3.000 euro care îmi lipsește;
b) mă supraîndatorez, făcând un credit de 3.000 euro de la altă bancă;
c) mă supraîndatorez, apelând pentru suma de 3.000 euro la o Instituție Financiară Nebancară (IFN).
Doamna Florescu, pensionară, cu o pensie modică, are nevoie rapid de 1.500 de lei pentru o perioadă scurtă de timp, pentru că trebuie să acopere costurile legate de un eveniment în familie. Ea se adresează unei instituții financiare care îi face o ofertă de contract, cu aceeași rată lunară de rambursare pe care și-o calculase și dna Florescu, pentru aceeași perioadă, dar suma oferită este de 2.000 de lei. Ce trebuie să facă dna Florescu?
a) să se grăbească să accepte această ofertă;
b) să caute și alte oferte;
c) să se rezume la suma de care avea nevoie.
O rată a inflației de 3 la sută înseamnă că:
a) toate prețurile din economie au crescut cu 3 la sută;
b) prețurile din economie au crescut în medie cu 3 la sută;
c) unele prețuri au crescut cu 3 la sută, iar altele au stagnat.
Deosebirea dintre un credit (între două entități juridice) şi un împrumut (între prieteni sau între membrii unei familii) constă în următoarele:
a) se așteaptă rambursarea celui dintâi, nu neapărat a celui de-al doilea;
b) termenul de rambursare e clar precizat în primul caz, nu neapărat în al doilea;
c) primul este purtător de dobândă, al doilea nu neapărat;
d) toate cele de mai sus.
Simona a contractat acum 2 ani un credit de nevoi personale pentru o perioadă de 7 ani. Acum constată că are nevoie presantă de o sumă mai mare de bani, pe care nu o poate acoperi din mărirea de salariu de care beneficiază încă de anul trecut. Banca de la care a luat creditul îi propune să facă o refinanțare, care presupune însă ca Simona să mai aibă de rambursat creditul nu în cei 5 ani rămași, ci în 7 ani. Să accepte propunerea?
a) da;
b) nu;
c) depinde de cât de mult scade rata lunară de rambursat față de varianta actuală.
Dacă, urmare a nerambursării creditelor de către debitorii rău-platnici, o bancă intră într-o criză de lichiditate, costul pe termen lung al
redresării băncii este suportat de:
a) acționarii băncii, prin
diminuarea profitului şi a dividendelor;
b) viitorii debitori bun–platnici, prin creșterea dobânzii la credite;
c) viitorii deponenți, prin diminuarea dobânzii la depozite;
d) toţi cei de mai sus.
Principalul rol al unei bănci comerciale constă în:
a) reunirea ofertei de bani a celor care economisesc cu cererea de bani a celor care consumă sau investesc;
b) oferirea de fonduri cetățenilor şi firmelor atunci când bugetul de stat se află în deficit;
c) ținerea evidenţelor cu cetățenii şi firmele rău-platnice pentru necesităţile Fiscului.
Pentru un imobil care în urmă cu zece ani valora 60.000 euro, eu am dat un avans de 9.000 euro şi am luat un credit de 51.000 euro. De atunci, am achitat 15.000 euro din valoarea principalului, plus dobânzi de 5.000 euro. Nemaiputând să rambursez creditul, banca m-a executat silit şi a vândut imobilul cu suma de 31.000 euro. În acest moment, având în vedere că eu am achitat băncii un total de 20.000 euro, mai datorez băncii:
a) nimic, întrucât 20.000 euro + 31.000 euro acoperă valoarea de 51.000 euro a creditului;
b) 5.000 euro (plus dobânzile aferente), întrucât dobânzile plătite până acum nu se pun la socoteală, ele reprezentând costul utilizării banilor băncii.
Familia Ionescu află că, pentru obținerea unui credit imobiliar, valoarea proprietății trebuie evaluată de un evaluator independent, ales de bancă sau de client. Familia Ionescu preferă să aleagă ea un evaluator independent şi îl îndeamnă pe acesta să supraevalueze valoarea imobilului. Aceasta este:
a) o strategie inteligentă, deoarece familia Ionescu va putea obține un credit de o valoare mai mare şi va putea folosi surplusul pentru achiziții de nevoi personale (consum);
b) o strategie perdantă, întrucât va trebui să plătească creditul mai scump şi timp mai îndelungat, iar în caz de prăbușire a pieței imobiliare, supraevaluarea imobilului s-ar putea întoarce împotriva debitorului.
Denisa lucrează la o companie multinațională, unde este plătită în dolari. Ca atare, acum cinci ani ea a făcut un credit ipotecar pe 25 de ani, în dolari. Ca urmare a deprecierii dolarului faţă de euro din ultimii doi ani, ea se gândește să facă o conversie a creditului ipotecar din dolari în euro. Aceasta este:
a) o decizie bună, deoarece nu ar mai fi nevoită să suporte riscul deprecierii dolarului faţă de euro;
b) o decizie mioapă, deoarece, în următorii 20 de ani de existență a creditului, raportul dolar/euro s-ar putea inversa şi este întotdeauna preferabil să faci un credit în moneda în care îţi încasezi veniturile.
