Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Apel către parlamentarii patrioți: Votați împotriva Legii Offshore!

Începe să fie clar că singura soluție este ca această lege să fie respinsă de Parlament. Căci această lege, votată de fiecare dată pe „repede înainte“ și fără nicio consultare publică de către „reprezentanții“ noștri, dă doar drepturi și privilegii exploatatorilor resurselor.

Dan Chitic 0 comentarii

Actualizat: 26.09.2018 - 09:44

Cel mai grav e că statul român va fi văduvit atât de resurse în materialitatea lor, cât și de sursele financiare care ar fi trebuit să îi parvină ca urmare a impozitelor și redevențelor pe care ar fi trebuit să le plătescă exploatatorii. De aceea, în acest moment ne vin în minte iarăși aceleași întrebări:

De ce atâta grabă într-o problemă atât de importantă pentru viitorul acestui popor? De ce se grăbesc aleșii noștri să ofere atâtea drepturi, avantaje și facilități exploatatorilor, fără a le impune nicio obligație corelativă serioasă și concretă?

Și mai ales, de ce avem nevoie de o lege specială pe resursele din offshore atâta vreme cât acestea pot fi exploatate și în baza legilor în vigoare chiar la această dată, legi care oferă mai multe drepturi și resurse financiare cetățenilor români?

 

Legea conține doar privilegii pentru exploatatori

Toate întrebările acestea nu vor primi prea curând un răspuns convingător. Căci nimic nu are o explicație plauzibilă: legea, de la un capăt la altul, prevede doar excepții de la lege și privilegii acordate exploatatorilor, toate fiind în dauna sau cu lezarea intereselor legitime ale cetățeanului, comunităților locale și, în final, ale statului.

Și asta nu e tot! Căci dacă am putea accepta unele restrângeri ale drepturilor individuale pentru ocrotirea unui interes general, suveran, constatăm că toate concesiile făcute exploatatorilor au ca efect, culmea!, diminuarea veniturilor care s-ar cuveni statului român în baza reglementărilor în vigoare, respectiv OG 7/2013 și Legea 73/2018. Aceste reglementări ar fi putut aduce României peste 50% din valoarea resurselor extrase din subsolul său.

Dar nu! Guvernanții și parlamentarii noștri au ales, în „înțelepciunea“ și generozitatea lor față de exploatatori, să voteze o Lege specială care să aducă românilor sub 10% din valoarea resurselor lor… Asta în schimbul nenumăratelor exceptări de la legislația în vigoare și a avantajelor fiscale create concernurilor petroliere, desigur!

Nu mai departe de data de 24.09.2018, Senatul a votat ultima variantă a „Legii Offshore“ - tocmai legea care reglementează cu privire la gazele pe care le are România în Marea Neagră. Numai că senatorii nu au legiferat pentru România, ci pentru exploatatorii gazelor României!

Pe un model deja consacrat la Senat, s-a renunțat la tot ce înseamnă #resurse în Marea Neagră! Și cuvintele pe care vi le spun acum sunt prea blânde pentru realitatea care va fi confirmată în fiecare zi a anilor care vor urma… a fiecărei zile până la epuizarea resurselor noastre!

Mai exact, parlamentarii „noștri“ au permis ca exploatatorii resurselor noastre să deducă investițiile până la un procent de 60% din totalul veniturilor „suplimentare“ realizate de cei care au concesionat exploatarea resurselor de gaze din Marea Neagră! Cu alte cuvinte, exploatatorii vor putea deduce din impozitele pe profit și supra-impozitarea pe „veniturile suplimentare“ până la 60% din valoarea gazelor din Marea Neagră! Asta în condițiile în care ExxonMobile, una din cele două companii din lume care dețin tehnologia pentru extragerea gazelor din „deep sea“ (de la mare adâncime în mare), deține un monopol și o putere absolută de a stabili într-o manieră discreționară care este costul dispozitivelor de extracție, precum și costul mentenanței și exploatării gazelor din Marea Neagră. Mai exact, așa cum a scris un cetățean onest, Cătălin Ilinca, într-o postare pe pagina mea de facebook, „asta cu plata taxelor după deducerea investițiilor e țeapă absolută! nu vor mai plăti nimic în felul acesta! ăsta e un șmen clasic. Vor umfla devizele de cheltuieli de 10-100 ori, de oricât e nevoie, ca să nu mai ajungă niciun ban la statul român“.

Căci, într-adevăr, nu va mai ajunge nimic la statul român!

Este motivul pentru care ANRM și patrioții care lucrează în această instituție, în propunerea de modificare a legii trimise la Senat, limitaseră procentul deducerilor „investițiilor“ la 30% (al. 4 al art. 19 din Lege era propus a avea următoarea formulare: „Limita maximă a deducerii investiţiilor în segmentul upstream nu poate depăşi 30% din totalul veniturilor suplimentare“ - preluat practic din OG 7/2013 la art. 2 al. 3), și asta tocmai pentru motivul că este imposibil de limitat sau de controlat „cheltuielile“ pe care exploatatorii le vor solicita spre decontare de la statul român. Și tot ăsta e motivul pentru care spun clar că senatorul Gheorghe Marin, șeful nou-înființatei Comisii pentru energie din Senat, minte atunci când spune că „Din sumele încasate la bugetul de stat pe toată perioada exploatării, noi nu vom pierde niciun leu. Toate investiţiile pe care le fac investitorii sunt avizate de către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, deci investiţia respectivă trebuie recunoscută şi avizată de către ANRM, acolo se strâng toate investiţiile şi sunt recunoscute“. ANRM-ului o să îi fie absolut imposibil să cenzureze și să limiteze (și nu „avizeze“) investițiile făcute de către exploatatorii gazelor de adâncime din Marea Neagră și asta pentru motivul că nu există „prețuri de referință“ ale acestor operațiuni. Căci cei care fac „investițiile“ sunt aceleași entități cu cele care stabilesc „costul investițiilor“! Cazul OMV și „impozitele“ și „taxele“ pe care această companie le plătește statului român este emblematic.

 

Liviu Dragnea pare să fi cedat presiunilor

Cert e un lucru: Liviu Dragnea pare a fi cedat în fața exploatatorilor resurselor noastre și în fața puternicului lobby realizat de ambasadorul SUA, ministrul de Externe al Austriei și secretarul resurselor al SUA, Rick Perry. A și recunoscut acest fapt atunci când a spus că „Asta e de fapt toată discuţia, şi anume dacă se pune limita de 60% din venit, până la care se poate deduce investiţia în perioada de referinţă respectivă ‒ lună, an şi aşa mai departe ‒ sau 60% din impozitul pe venitul suplimentar. Şi într-un fel, şi în altul discutăm de aceeaşi sumă care se deduce şi de aceeaşi sumă care rămâne la statul român“. Ce nu ne-a spus e faptul că problema nu e „dacă investiţiile se deduc într-o perioadă mai lungă sau într-o perioadă mai scurtă“, ci pur și simplu problema care se pune e dacă statul român va mai câștiga vreodată ceva din ce îi aparține. Și în actuala formulă a legii devine cert că România nu va mai câștiga niciodată nimic!

Mai mult, Senatul a ignorat și propunerile de clarificare a pragurilor de supraimpozitare venite de la ANRM (propuneri pe marginea cărora ne-am exprimat și noi opiniile cu privire la modul transparent în care trebuie stabilite pragurile) și a păstrat modalitatea ambiguă în care definise inițial Parlamentul aceste praguri.

Astfel, în loc să fie stabilite în mod lipsit de echivoc pragurile de supraimpozitare astfel cum le propusese ANRM-ul, respectiv:

„Procentele de calcul a impozitului se calculează pe baza preţurilor de vânzare a gazelor naturale practicate de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore pe baza grilei de preţuri de mai jos, ajustate anual începând cu 1 ianuarie 2019 cu indicele anual al preţurilor de consum, după cum urmează:

a) 30% din venitul suplimentar pentru componenta de până la 85 lei/MWh a prețului practicat;

b) 45% din venitul suplimentar pentru componenta dintre 85 lei/MWh și 100 lei/MWh a prețului practicat;

c) 50% din venitul suplimentar pentru componenta dintre 100 lei/MWh și 115 lei/MWh a prețului practicat;

d) 55% din venitul suplimentar pentru componenta dintre 115 lei/MWh și 130 lei/MWh a prețului practicat;

e) 60% din venitul suplimentar pentru componenta dintre 130 lei/MWh și 145 lei/MWh a prețului practicat;

f) 65% din venitul suplimentar pentru componenta dintre 145 lei/MWh și 160 lei/MWh a prețului practicat;

g) 70% din venitul suplimentar pentru componenta dintre 160 lei/MWh și 175 lei/MWh a prețului practicat;

h) 75% din venitul suplimentar pentru componenta dintre 175 lei/MWh și 190 lei/MWh a prețului practicat;

i) 80% din venitul suplimentar pentru componenta ce depășește 190 lei/MWh a prețului practicat“,

Senatul a revenit la formularea neclară a Legii votată inițial de Parlament, formulă de care profită exploatatorii:

„Procentele de calcul a impozitului se calculează pe baza preţurilor de vânzare a gazelor naturale practicate de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore pe baza grilei de preţuri de mai jos, ajustate anual începând cu 1 ianuarie 2019 cu indicele anual al preţurilor de consum, după cum urmează:

a) 30% din venitul suplimentar pentru preţurile de până la 85 lei/MWh inclusiv;

b) 15% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri între 85 lei/MWh şi 100 lei/MWh inclusiv;

c) 20% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri între 100 lei/MWh şi 115 lei/MWh inclusiv;

d) 25% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri între 115 lei/MWh şi 130 lei/MWh inclusiv;

e) 30% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri între 130 lei/MWh şi 145 lei/MWh inclusiv;

f) 35% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri între 145 lei/MWh şi 160 lei/MWh inclusiv;

g) 40% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri între 160 lei/MWh şi 175 lei/MWh inclusiv;

h) 45% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri între 175 lei/MWh şi 190 lei/MWh inclusiv;

i) 50% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri care depăşesc 190 lei/MWh.“

La asta se referea Liviu Dragnea când vorbea despe „condiţiile acceptabile pentru cei care investesc, pentru că dacă nu sunt acceptabile, nu investeşte nimeni“. Deși spunea că „nu am cedat faţă de ceea ce am hotărât împreună în sesiunea trecută cu privire la condiţiile puse în acea lege, condiţii avantajoase pentru statul român“… am vrut să îl cred! Mi-a dovedit că ne-a mințit!

În momentul de față, în actuala formulare a Legii, România va câștiga maxim 10% din valoarea resurselor sale. Și asta viitorul apropiat ne-o va confirma. Din păcate!

 

81 de senatori au aprobat legea

Pentru această lege antinațională au votat 81 de senatori. Împotrivă, doar 9… Acum înțelegem de ce Florin Câțu, senator PNL, a spus „Este clar că după discuţiile lui Liviu Dragnea, după ce a fost certat Liviu Dragnea ‒ că bagă pumnul în gura investitorilor străini ‒ a revenit la sentimente mai bune şi avem două schimbări. Prima schimbare este preţul de referinţă. A apărut o formulă nouă. Din punctul meu de vedere, a devenit arbitrară şi se mai poate umbla acolo. Iar al doilea element, care este pozitiv şi am votat pentru, companiile care investesc în acest sector pot să-şi deducă investiţiile. Ceea ce era un lucru normal şi evident.“

„Normal și evident“… așa este perceput un act de trădare de către politicienii noștri!

Toată clasa noastră politică acum e fericită. Avem din nou o quasi-unanimitate la Senat. Din păcate este o unanimitate împotriva intereselor poporului român. Așa, ca de „centenar“!

În aceste condiții, faptul că s-a amânat o săptămână adoptarea variantei finale în Camera Deputaților, for decizional, este doar o prelungire a unei agonizante așteptări de a ni se imputa dreptul la un viitor demn.

Singurul mod în care Parlamentul mai poate dovedi în acest moment că reprezintă interesele României și ale acestui popor ar fi să respingă la vot această lege. Să își ia răgazul de a sta strâmb și de a judeca drept în legătură cu deciziile pe care le ia în legătură cu un subiect care va influența direct destinul acestui
neam!

Și, pentru că tot este un subiect „la modă“… de ce nu un referendum pe resurse?

Căci dacă vorbim despre familie și continuitatea noastră ca popor, trebuie să vorbim și de resursele și bogățiile pe care Dumnezeu cu generozitate ni le-a dat pentru a fi demni și a ne păstra identitatea în această lume.   

Comentarii

loading...