Legea 1/2017 a dus la dispariţia a 102 taxe şi impozite. Măsura fiscală era pregătită din 2016 de PSD. A fost eliminată de exemplu taxa auto. Acum, e anunţată reintroducerea ei. De la integrarea în UE, taxa auto nu a fost niciodată legiferată astfel ca să nu fie motiv de infringement pentru România.
De exemplu, explică Adrian Benţa, consultant fiscal, “în această taxă, a fost ascunsă o acciză, în anul 2005 – 2006”. Pe de altă parte, “prima taxă i-a scutit de plată chiar pe cei ce au plătit prima acciză. Orice stat are dreptul să introducă o astfel de taxă, dar fără să creeze discriminări pe piaţa românească şi europeană”.
Nouă modificări cu derogare la Codul Fiscal
Conform Legii, Codul Fiscal poate fi modificat cu cel puţin şase luni înainte de momentul anunţării modificării, pentru previzibilitatea mediului de business. Dar modificările Codului Fiscal peste noapte, prin derogări, sunt obişnuite. Din cele nouă de anul trecut, unele sunt bune, spun experții. Previzibilitatea fiscală însă lipseşte.
OUG 3 din 8 ianuarie majora plafoanele la IMM de la 100.000 la 500.000 de euro şi elimina plafonarea CASS la cinci salarii medii pe economie în cazul angajaţilor cu venituri mari. Peste patru zile, Legea 2 a statuat că “venitul impozabil lunar din pensii se stabileşte prin deducerea din pensie a sumei neimpozabile lunare de 2.000 de lei”. E momentul majorării pensiei neimpozabile la 2.000 de lei.
Pe 4 aprilie, a apărut HG 287, un “act foarte vast şi foarte bun”, conform lui Benţa. Subiectul: calculări de TVA la firmele inactive cărora li s-a anulat codul de TVA. Unii au facturat cu TVA, alţii fără. E prima dată când se stabileşte cum se extinde la cinci ani perioada de recuperare a TVA, dacă clientul e în faliment: emiţi o factură de stornare, iei înapoi TVA.
Pe 22 aprilie, Legea 107, în loc să fiscalizeze veniturile clerului şi BOR, a scutit ce era deja fiscalizat: la casele parohiale. Legea 136 din 15 iunie scuteşte cercetătorii de plata impozitului pe salariu. Scutirea, dată de Cabinetul Cioloş, a fost dezvoltată şi reformulată, cu documentaţie.
Legea 177 din 22 iulie stabilea când plătesc impozit pe profit asociaţiile de proprietari. OG 4 din 25 iulie e celebra impozitare a contractelor part-time ca la norma întreagă. Pe 7 noiembrie, Legea 207 reglementa scutirea de impozit a clădirilor istorice.
Pe 12 noiembrie, Guvernul dădea OUG 79 – “revoluţia fiscală”, mutarea contribuţiilor de la angajator la angajat. Aşadar, Cabinetul Tudose a făcut, prin derogare, revoluţie fiscală peste 49 de zile de la anunţ. Incertitudinea însă a continuat, zvonindu-se până la ultima şedinţă de cabinet că ordonanţa va fi prorogată.
Revoluţia aceasta punea presiune pe negocierea contractelor de muncă la angajatorii ce ar fi preferat să scadă netul angajatului. Guvernul a promis din motive politice că venitul net nu va scădea. Nu avea pârghii legale să garanteze aceasta. Dar prin OUG 82 din 16 noiembrie a stabilit că angajatorul are obligaţia să negocieze cu angajatul.
Eșecuri în serie
Cinci acte. Aparent, nici o legătură. În realitate, reliefează eforturile Guvernului de a face faţă realităţii economice. Primul – OUG 7, de prorogare a termenului de depunere a declaraţiilor fiscale scadente pe 25 ianuarie. Cauza: declaraţiile nu s-au putut depune până atunci. Pentru contabili e foarte important, se calculează penalităţi.
Pe 31 ianuarie, OUG 10 lansa Start-up Nation. Un eşec de la început. Experţii chestionaţi de Rl au explicat că nu poţi face incubator de afaceri pe banii statului, fără risc privat asociat. Lipseşte competitivitatea. Urmează o triplă legislativă simptomatică.
Legea 5 statua că plafonul de îndatorare a ţării poate ajunge la 50%. Anterior, România a avut acte normative ce au stabilit că nu trebuie să îndatorezi ţara la peste 30% – 40% din PIB. Totul are legătură cu bugetul de stat. Legile 6 şi 7 ale Bugetului de stat şi Bugetului asigurărilor sociale au urmat, pe 20 februarie.
Legea insolvenţei persoanelor fizice se amână de mai mulţi ani de la aplicare. Ultimele două guverne nu au creat arhitectura instituţională necesară.
Multe n-au fost în 2017 ca în aceste legi. Banii au fost mutaţi de colo-colo, pentru a acoperi goluri fiscal-bugetare. Cabinetul Cioloş, presat de PSD-ALDE înainte de alegeri să dea legile, a lăsat PSD să plătească oalele sparte, după ce social-democraţii condiţionaseră bugetul din Parlament, ca şi cu un an în urmă.
Insolvenţa cu efect întârziat
Legea 82 din 2 aprilie corectează aberaţii ale Fiscului, ce începuse să execute persoanele fizice. “La Galaţi, au executat toţi pensionarii. Nu au ţinut cont că nu poţi lua decât 30% din venituri, iar dacă sunt mai multe popriri doar 50%”, explică Adrian Benţa.
Pe 16 iunie, Guvernul a dat, în fine, HG 419 privind normele la Legea insolvenţei persoanelor fizice. Urmează acum, prevăd experţii, o nouă prorogare a intrării în vigoare a legii. Era o arhitectură instituţională întreagă de pus la punct în toată ţara. Ea nu există. PSD nu a făcut nimic ca să o edifice.
Până la închiderea ediţiei, Legea insolvenţei persoanelor fizice nu a fost prorogată, deci a intrat în vigoare. Este însă inaplicabilă, pentru că nu eistă arhitectura instituţională pentru aplicarea legii.
Dezincriminarea muncii la negru
Marile subiecte de presă ale anului 2017 au fost probabil şi acestea. Mai puţin observat, dar, prin OUG 53 din 9 august, munca la negru a fost dezincriminată ca evaziune fiscală. A devenit sancţionabilă contravenţional. Sancţiunea, 20.000 de lei, convenabilă pentru evazionist. O plăteşte şi, dacă e mare angajator, s-a optimizat fiscal.
9 modificări ale Codului Fiscal au fost făcute prin derogare, fără previzibilitate fiscală
Dezincriminarea a devenit semnificativă la finalul anului. Guvernul a decis condamnarea penală a antreprenorilor cu restanţe la plata taxelor. Inechitatea e flagrantă. Prin HG 846 din 1 decembrie, salariul minim garantat a fost mărit la 1.900 de lei. Măsura poate fi dramatică pentru angajaţii cu salarii mici.
Pe 31 august, Guvernul a dat OG 23 privind plata defalcată a TVA. Nimeni în UE nu a făcut split TVA până acum. Nisipurile mişcătoare ale felului în care urma să fie aplicată măsura fiscală s-au perpetuat până la finalul anului. OG 23 stabilea că toate tranzacţiile purtătoare de TVA din România se splitează.
Apoi, s-au vehiculat variante mai blânde. Că se splitează tranzacţiile dintre entităţile de stat şi cele dintre stat şi privat, precum şi ale firmelor în dificultate. Până la urmă, se aplică versiunea cea mai permisivă: split TVA doar la firmele în dificultate – în insolvenţă sau cu restanţe.
