Astfel, concesionarul licitației pentru o rețea nouă de gaze într-un orășel mic, comună sau sat câștigă contractul de la concedent – primăria din localitate – dacă obține cel mai mare punctaj la licitația organizată. Sistemul de distribuție construit aduce gazele din sistemul magistral de transport în casele oamenilor pe o infrastructură nou-construită, și nu mai implică în mod obligatoriu prezența celor două mari firme ce dețin monopolul pe distribuția regională nord-sud. Doar dacă vor. Și, după cum s-a văzut în cei 13 ani de la privatizarea rețelelor, nu s-au grăbit prea mult, astfel încât localitățile care nu aveau gaze în 2015 nu au nici acum.
De precizat, atribuțiile firmei care câștigă contractul se termină la finalizarea construcției, plus perioada de garanție. Beneficiile din impunerea tarifelor de distribuție rămân la edili.
Sistemul de notare al fiecărei oferte depuse în cadrul licitațiilor organizate de primării acordă 60 de puncte pentru aspectele economice (situație financiară, experiență, redevență cedată, cuantumul investițiilor ulterioare), 25 de puncte pentru aspectele tehnice (pregătirea organizatorică şi tehnică a ofertantului și programul de construcţie, care specifică data începerii, etapizarea şi finalizarea investiţiilor, conform caietului de sarcini) și 15 puncte pentru aspectele juridice (condiţiile concesiunii acceptate de către ofertant şi prezentate în caietul de sarcini).
„Comisia de evaluare declară câştigătoare oferta care a întrunit cel mai mare punctaj, întocmindu-se procesul-verbal şi raportul de evaluare. Dacă în urma desfăşurării procedurii de licitaţie publică deschisă nu au fost depuse oferte sau niciuna dintre ofertele depuse nu a fost admisă, procedura de licitaţie publică deschisă se încheie.
Dacă în urma desfăşurării procedurii de licitaţie publică deschisă există o singură ofertă admisibilă pentru evaluare, se procedează la aplicarea criteriilor de evaluare şi este declarată de către Comisia de evaluare ofertă câştigătoare, dacă obţine minimum 70 de puncte. Comisia de evaluare înaintează, în termen de 3 zile lucrătoare, Raportul procedurii de atribuire conducerii autorității contractante, spre aprobare. După aprobarea raportului prevăzut mai sus, autoritatea contractantă comunică fiecărui ofertant rezultatul aplicării procedurii, precizând punctajul obţinut de acesta şi punctajul obţinut de oferta câştigătoare. Ofertantului câştigător i se transmite şi invitaţia pentru semnarea contractului de concesiune. Ofertanţii se consideră a fi informaţi prin simpla primire a scrisorilor recomandate cu confirmare de primire – care conţin acceptarea sau respingerea ofertelor – începând de la data primirii acestora“, se arată în documentul citat.
Contractul de concesiune se încheie cu ofertantul declarat câştigător, în perioada de valabilitate a ofertei, dar nu mai devreme de 5 zile lucrătoare de la data comunicării rezultatului procedurii de atribuire.
Schimbare de paradigmă în rețeaua națională
Primăriile – și nu distribuitorii E.ON și ENGIE, ca până acum – vor fi responsabile să aducă gazul acasă la consumatori în două treimi din zonele țării, potrivit unei legi inițiate de Ministerul Energiei și adoptată acum două luni.
Pentru a avea o imagine mai clară, trebuie precizat că gazul, din momentul în care iese din sondă, de la producător, este transportat prin conductele magistrale ale Transgaz, apoi preluat în rețelele de distribuție (acum, ale Distrigaz și E.ON; în viitor, și ale primăriilor), care îl duc la consumator acasă, acesta plătind contravaloarea către un furnizor. Acesta este cel ce plătește serviciile de distribuție concesionarului de conductă, care poate fi orice firmă cu licență de la ANRE.
Guvernul a considerat că extinderea rețelei de conducte nu poate fi lăsată în seama privaților. Aceștia nu aveau interes să creeze infrastructura necesară în sate sau comune din zone deluroase sau muntoase, pentru că beneficiile pe care le-ar fi înregistrat ulterior din facturile plătite de acei locuitori n-ar fi justificat costurile șantierului. Așa că 68% din gospodăriile României ar fi rămas pe vecie încălzite cu lemne. Calculele Guvernului au arătat că ar fi mai bine ca extinderea rețelelor să cadă în seama primăriilor.
„Trebuie să legăm cât mai mulți oameni la rețeaua de gaze. Problema este că distribuitorii mari nu sunt interesați să creeze rețea în zonele greu accesibile. Dar și în acele zone sunt oameni, chiar destui, așa că am găsit soluția aceasta, care permite statului să intervină direct. Este o schimbare de paradigmă care va avea efecte uriașe în viitor“, precizează o sursă guvernamentală.
Prin concesionarea rețelelor noi de distribuție către primării, statul încearcă să găsească soluția pentru a aduce cât mai mulți români în rețea, o dată pentru sporirea confortului celor care se încălzesc acum cu lemne și, a doua oară, pentru a păstra cât mai mult din gazul ce va fi extras din Marea Neagră în țară. Sunt un milion de gospodării care nu sunt legate la gaz acum, potențialul aducerii lor în rețea fiind un miliard de metri cubi consumați în plus de România.
Guvernul a coroborat transferul extinderii de recenta modificare a Legii utilităților publice.
Aici, rețeaua de distribuție gaze a fost desemnată de utilitate publică, beneficiind de un regim special, ca și apa, canalizarea și curentul. Prin urmare, concesionarii rețelei, adică primăriile, pot aduce conducta inclusiv prin păduri, pajiști și zone protejate. Din pricina prevederilor restrictive de mediu, acesta era unul dintre motivele pentru care firmele nu doreau să se implice în extinderea rețelei către localitățile izolate. Construcția conductei necesita ocolirea, poate, pe kilometri întregi a pădurii, evident cu costuri suplimentare. Acum, însă, regimul traversării suprafețelor împădurite în scopul extinderii rețelei de utilități publice este mai lax.
Pe ce piață intră primăriile
Pe piața gazelor naturale activează un operator al Sistemului Național de Transport (SNTGN Transgaz SA Mediaș), 6 producători, principalii fiind Petrom și Romgaz, doi operatori pentru depozitele de înmagazinare subterană (Romgaz, Depomureș), 34 de societăți de distribuție și furnizare a gazelor naturale către consumatorii captivi (cei mai mari fiind Distrigaz Sud și E.ON Gaz România) și peste 75 de furnizori pe piața en gros.
În fapt, peste 90% din rețeaua de distribuție gaze este concesionată E.ON, în nordul țării, și Distrigaz Sud, în jumătatea de sud. Acești operatori au tarife reglementate de distribuție, practic un profit reglementat. Orice investiție fac în rețeaua proprie, aceasta este transpusă în factura la gaze pe care o plătește clientul final.
