Potrivit informaţiilor oferite de o serie de trezorieri de pe piaţa bancară, „fundamentele care stau la baza deprecierii leului sunt legate de importurile de energie, în principal".

Sistemul energetic naţional este la limita suportabilităţii

Potrivit informaţiilor oferite de o serie de trezorieri de pe piaţa bancară, „fundamentele care stau la baza deprecierii leului sunt legate de importurile de energie, în principal, şi de faptul că avem de-a face cu o perioadă de refacere a stocurilor, după perioada sărbătorilor".

Florin Budescu 0 comentarii

Actualizat: 24.01.2019 - 14:47

Situaţia este generată în principal de lipsa capacităţilor de producţie, care nu pot susţine consumul mare din perioada de iarnă, deşi suntem încă departe de vârfuri de peste 10.000 MW, iar temperaturile nu sunt foarte scăzute.

Din acest motiv, pe toate palierele orare actuale, România importă energie pe relaţia cu Ungaria. Mai mult, în cea mai mare parte a zilei, se importă la nivelul maxim al capacităţii de transfer, explică Economica.net.

Să trecem rapid acum peste cauzele deprecierii monedei naţionale. Este clar că e vorba despre un fenomen tipic. Achiziţionarea de produse şi servicii de pe relaţia externă duce la scăderea monedei naţionale, prin consumul valutei din piaţa internă, care astfel devine mai rară şi mai scumpă. Importurile de energie sunt doar un aspect al problemei, dar factorii de input sunt multipli.

 

Nu s-au făcut la timp investiţii

Revenind: de ce au loc acum totuşi aceste importuri masive de energie electrică? „Cauza principală este că nu ne-am făcut la timp investiţiile, nici mentenanţa. Capacităţile noastre de producţie de energie electrică îşi pierd competitivitatea”, explică Ovidiu Demetrescu, expert în Energetică.

Avem foarte puţine care sunt retehnologizate şi modernizate. Trecând peste vecina Ungarie, în Slovacia, Cehia sau Germania avem capacităţi care produc energie la nişte costuri mai mici decât ale noastre, pentru că sunt modernizate, retehnologizate, eficientizate, a spus pentru „România liberă” Demetrescu.

Nu ne-am făcut la timp investiţiile, nici mentenanţa. Capacităţile noastre de producţie de energie electrică îşi pierd competitivitatea.“ - Ovidiu Demetrescu, expert în Energetică

„Un cumpărător atent îşi ia de unde găseşte, pe cea mai bună ofertă – acesta este fenomenul economic. Fenomenul fizic este cel mai îngrijorător dintre toate. Nefăcându-ne mentenanţa la timp şi neavând grijă de instalaţii, singura investiţie într-o instalaţie de producere a energiei electrice este cea privată, făcută de Petrom, la Brazi, în rest nu s-a investit în nici o centrală nouă”, subliniază specialistul.

Tot privaţii au mai făcut parcuri eoliene şi fotovoltaice, continuă explicaţiile Ovidiu Demetrescu. “Dacă nu se făceau nici acestea, azi era tragic. Nu aveam suficientă energie, cu tot cu importurile pe care le putem face”, atrage atenţia Demetrescu.

 

Aproape că nu putem importa cât avem nevoie

Pe de altă parte, da, în teorie, am putea să importăm tot, însă, spune expertul, “în practică trebuie să ai capacitate de transport şi distribuţie a energiei electrice pe liniile de înaltă tensiune. Nici pe acestea nu le-am modernizat şi avem limitare de capacitate”.

Concret, suntem aproape la maximum cu capacitatea de import de energie electrică. Dacă, Doamne fereşte, ar ieşi vreun grup din funcţiune, suntem la limită cu capacitatea de import de energie electrică. “Nu avem nici pe unde să importăm energie. Nu avem linii care să ducă atât”, susţine specialistul în Energetică.

miliard de lei au costat anul trecut certificatele de CO2 care au trebuit plătite de centralele pe cărbune din România.

De ce? “Este vorba despre investiţiile pe care trebuia să le facă Transelectrica şi nu mai are cu cine să le facă, pentru că sunt prea mulţi oameni incompetenţi acolo”, afirmă Ovidiu Demetrescu.

Ce s-a întâmplat acolo? Demetrescu susţine în continuare că “nu au avut nişte conduceri cu cap şi coadă, care să vadă de binele companiei şi să vadă o situaţie de ansamblu, nu am avut o coordonare şi nu mai au cu cine să facă, pentru că nu mai avem contractori”.

Concret, “nefăcând investiţii în ultimii 30 de ani, i-am omorât. Firmele care puteau să execute lucrări au murit sau au plecat. Nu ai cum să stai, ca firmă, să ţii 500 de oameni specializaţi şi să nu lucreze nimic 30 de ani. Oamenii se duc unde găsesc de lucru”, explică expertul.

 

Studiu de caz – CE Oltenia

„România liberă” a scris, în contextul impactului OUG 114 asupra sectorului energiei electrice, despre greva de la Complexul Energetic Oltenia. Între timp, ministrul Energiei, Anton Anton, s-a dus la CE Oltenia şi a anunţat mărirea salariilor. Greva s-a oprit, minerii au reintrat în şut.

Dar, mărind salariile, au crescut costurile de exploatare, creşte preţul energiei. Fenomenul se accentuează. Suntem şi mai puternic tentaţi să cumpărăm energie de pe relaţia externă, astfel că şi mai puţini bani rămân pentru investiţiile din companie.

„Situaţia va fi şi mai rea şi în cinci ani CEO iese de pe piaţă. Nu poate să dea energie la un preţ competitiv, iar echipamentele îşi termină durata normală de exploatare”, afirmă Ovidiu Demetrescu.

Certificatele de emisie de CO2 devin şi ele mai scumpe şi, conform acordului de la Paris, preţul lor va creşte în continuare, după principiul „poluatorul plăteşte”. Va deveni tot mai puţin rentabil să produci energie pe bază de cărbune şi să o dai în sistemul energetic. Certificatele de CO2 au costat un miliard de lei în anul 2018 şi sufocă efectiv centralele pe cărbune din România.

„Trebuie să gândeşti un pic în perspectivă: ce se întâmplă în următorii 10 ani? Acestea sunt investiţii pe termen lung. Noi acum încă exploatăm ce ne-a lăsat regimul comunist”, atenţionează Demetrescu.

 

Mixul energetic al anului 2030

Astfel, ajungem la veşnica întrebare: care va fi mixul energetic al României la orizontul anului 2030? “Trebuie să avem mai multe regenerabile. Pentru aceasta, este nevoie de un cadru legislativ predictibil, care să permită investitorilor să facă bani. Altfel, nu va investi nimeni”, spune specialistul.

Dar regenerabilele sunt volatile. Azi bate vântul şi este soare, mâine nu mai este. Ce faci atunci? „Într-adevăr”, subliniază Ovidiu Demetrescu, „poţi împânzi cu fotovoltaice toată ţara, seara la opt oricum apune soarele, degeaba. Componenta de stocaj a energiei electrice este cea care lipseşte cu desăvârşire din toate strategiile. Centrala de la Tarniţa făcea stocaj, stocând apă în lacul de sus. Când aveai nevoie, îi dădeai drumul în lacul de jos”.

Aceasta ar putea să fie una dintre soluţiile de stocaj. Prima centrală cu pompaj a fost pusă în funcţiune în anul 1901, în Suedia. Nu există astfel de planuri strategice gândite în România în prezent.

Comentarii