Autoritatea a pus în context această evoluție de preț al gazului pentru populație cu ocazia anunțului că acestea se scumpesc cu 6% de la 1 august, parcă făcându-i pe plac lui Darius Vâlcov, consilierul premierului, care anunțase din timp scumpirea și o intervenție a statului pentru scăderea și plafonarea prețurilor.
În 2013, gazul costa 45 lei/MWh. În prezent, pe bursă, costă 78 de lei. În iarnă, când intră la socoteală și înmagazinarea, prețul a fost și de 95-100 de lei. Este vorba doar de prețul mărfii numite gaz (acum 100% liber), nu de prețul din factură, care este dublu, pentru că i se adaugă tarifele de transport, distribuție, marja furnizorului, plus impozitele și taxele percepute de stat.
ANRE a mers mai departe și a prezentat și predicțiile de preț al gazului în viitor, pe baza contractelor încheiate pe burse. Astfel, în octombrie 2018 prețul va ajunge la 79 lei/MWh, iar în martie 2019 la 81 lei. Autoritatea trage și o concluzie: „Cumulat, procentul de creştere a preţurilor la gazele naturale din producţia internă a fost, în perioada ianuarie 2013 – martie 2019, de 75,56%, cu mențiunea că ANRE nu a avut și nu are competențe în stabilirea nivelului acestor prețuri“.
Pragurile de creștere a prețului de la 45 la 60 de lei/MWh au fost agreate cu FMI. De la 60 la 77 de lei, gazul s-a scumpit pe baza jocului dintre cerere și ofertă. „În prezent, gazele naturale de proveniență internă se vând pe piața concurențială, inclusiv pentru clienții casnici, preţul de achiziție al acestora fiind stabilit în mod liber, pe baza cererii și ofertei“, precizează ANRE. Dacă cererea este variată, oferta este însă extrem de limitată, pentru că mare parte din gaz (fac excepție ofertele sporadice ale unor traderi care vor să facă profit din cumpărare și vânzare pe conjunctură) provine de la Romgaz și Petrom.
Aceste două companii, alături de marii furnizori E.ON și Engie sunt principalii beneficiari ai liberalizării prețurilor la gaze și au intrat acum în colimatorul Guvernului, care a inițiat, prin Ministerul de Finanțe, un proiect de HG care să coboare prețul de vânzare în piață la 55 lei/MWh, mai puțin cu 30% față de prezent.
Argumentele guvernanților
„Două mari companii au peste 95% din producţia românească şi atunci îşi permit ca un preţ de producţie de 27 lei să ajungă la vânzare la 81 lei, adică un profit de 300%. O parte îşi ia şi statul român, pentru că e acţionar în amândouă. De ce? Pentru că aşa au înţeles unii manageri că trebuie mers înainte. Mărim preţul, că până la urmă cine-l suportă?; e un prost care trebuie să-l plătească, decât să mărim producţia şi să diversificăm sursele“, spunea Vâlcov cu două zile înainte să apară proiectul de HG.
Odată apărut proiectul, ministrul Finanțelor, Orlando Teodorovici, a făcut declarații pe marginea acestuia, admițând că scăderea „din pix“ a prețului gazelor poate părea o măsură comunistă. Mai mult, chiar este, însă doar până la un punct și pentru scopuri finale bune. „Unii spun că este o practică comunistă. Da, la prima vedere poate părea, pentru că încerci să intri în piaţă, aşa este, până la un punct. Vorbim de concurenţă. Care concurenţă?… Noi avem în piaţă aceşti doi operatori, care cresc nejustificat foarte des tarifele la gaze. În acelaşi timp, investiţiile asumate nu sunt realizate. Atunci se pune întrebarea: de ce se tot mărește tariful?“, a precizat Teodorovici.
Întrebat dacă există vreun studiu din care să reiasă că această măsură va avea efectul scontat, respectiv reducerea preţului final la consumatori, Teodorovici a răspuns: „Evident că vor fi reduceri. Vă dau un exemplu: la consumatorii casnici se dau foarte multe subvenţii. Dacă va fi scăzut preţul, şi subvenţia va scădea. Deci vor avea de câştigat şi clienţii casnici, şi cei industriali“. Jurnaliştii l-au mai întrebat ce garanţii poate să dea că de această plafonare nu vor profita traderii de gaze, care ar deveni din nou „băieţi deştepţi“, cumpărând ieftin de la producători şi vânzând scump către consumatori. „Eu cred că şi aici există o pârghie astfel încât lucrurile să nu se repete“, a spus ministrul Finanţelor, fără să detalieze care este aceea.
De asemenea, plafonul propus, de 55 lei per MWh, este sub cel de la care producătorii plătesc suprataxa pe veniturile suplimentare, introdusă încă din vremea Guvernului Ponta. În acest sens, Teodorovici a confirmat că statul este dispus să renunţe la sumele încasate din această supraimpozitare. „Bugetul are o pierdere de rundă întâi, dar trebuie să ne uităm la câştigurile din runda a doua“, a continuat oficialul guvernamental.
Cine câștigă, cine pierde
Dacă va deveni lege, atunci Executivul va stabili un mercurial al gazului, lucru de altfel legal, prevăzut ca atare în Legea Energiei, în momente de necesitate, lovind în producători, dar ușurând povara facturilor pentru gospodării și industrie. Astfel, consumul de gaze al României ar trebui să crească, potrivit regulilor economice, atât pe rezidențial (mai rentabil să treci la încălzirea pe gaz), cât mai ales pe industrial. De fapt, miza cea mare aici este: ca firmele să înceapă din nou să consume gaze, iar industria chimică, acum la pământ, să renască – ea fiind principalul consumator de gaz al unei țări – prin procesarea lor, fie către îngrășăminte, plastice, farmaceutice. Din cauză că această industrie este anemică în România necesarul de gaze al țării noastre a fost drastic diminuat față de acum zece ani – 11 miliarde metri cubi, față de 18 miliarde. Pe de altă parte, un consum imediat mai mare va genera importuri din Rusia mai mari, întrucât, cu producția internă spre maxim, necesarul suplimentar va fi asigurat de peste graniță. În prezent aceste importuri sunt de 300-400 milioane metri cubi anual. Sigur, cantitățile suplimentare ar putea proveni din Marea Neagră, însă, chiar dacă firmele ce dețin concesiuni acolo ar decide azi că încep lucrările, primele gaze nu ar putea fi extrase mai devreme de 2020.
Loviți direct de ieftinirea prin lege a gazului ar fi cei doi producători români, Romgaz și Petrom, unul deținut de stat, altul la care statul are 20% din acțiuni. Reprezentanții acestor companii nu au comentat pe temă. Au făcut-o, în schimb, cei de la Asociația Română a Companiilor de Explorare și Producție Petrolieră – ROPEPCA (în care Petrom este membru), care au precizat că sunt „profund îngrijorați“ de intenția Guvernului. „Este o măsură anticoncurențială, menită să pună producătorii autohtoni într-o poziție discriminatorie în raport cu importul de gaze“, susțin reprezentanții asociației.
Și Fondul Proprietatea – acționar atât la Petrom, cât și la Romgaz și unul dintre cei mai mari investitori pe piața de capital din România – se opune proiectului de la Finanțe. „Plafonarea în mod arbitrar a prețului gazelor ar arunca România în trecut, întrucât proiectul Ministerului Finanțelor pune o piedică întregului proces de liberalizare, care s-a realizat în decursul câtorva ani, și amenință orice investiție viitoare în Marea Neagră, esențială pentru independența energetică a României. Mai mult, această măsură încalcă principiile pieței libere ale UE și va pune România într-o lumină foarte nefavorabilă chiar înainte de asumarea Președinției Consiliului UE. O astfel de gândire pe termen scurt, care ignoră implicațiile pe termen lung asupra economiei României, nu va proteja consumatorii, ci îi va expune, de fapt, unor prețuri chiar mai ridicate în viitor“, a spus Johan Meyer, manager de portofoliu al FP.
În ziua imediat următoare punerii în dezbatere publică a HG privind înghețarea prețului gazului, Romgaz și Petrom au pierdut 5%, respectiv 3%. Ulterior însă, lucrurile s-au calmat pe cele două titluri, care au înregistrat chiar creșteri moderate.
