Orașul Măgurele de lângă București este cunoscut mai ales în domeniul fizicii nucleare și al laserilor. Mai puțini știu că aici funcționează o companie, înființată în ultimii ani ai comunismului, denumită Simultec. Firma din Măgurele construiește simulatoare pentru antrenamentul piloților și al militarilor, simulatoare pe care le livra în trecut Armatei Române și pe care le exportă, acum, în Statele Unite, în Europa, Asia și Africa.
Înainte de anul 1989, Simultec era subordonată institutului de cercetare INCREST. În acea conjunctură, la Măgurele s-a produs simulatorul pentru avioanele de luptă IAR 99 ale României. Acela a fost primul simulator de zbor realizat într-o țară din Blocul Estic.
„Toți piloții din lume, atât civili cât și militari, sunt obligați să se antreneze pe un simulator, înainte să urce în cabina unui avion. În România, toți piloții militari se antrenează pe simulatoare produse de Simultec”, ne-a declarat Florin Maican, director de cercetare – dezvoltare la Simultec, fost ofițer inginer în Forțele Aeriene ale României.
După ce Simultec a fost cumpărată de compania israeliană Elbit, Simultec a participat la cele mai importante programe de modernizare destinate Armatei Române. Acestea au vizat, printre altele, elicopterele IAR 330 Socat (devenit primul elicopter multirol din lume), avioanele de luptă MiG 21 LanceR, avioanele de transport C-130 și avioanele de antrenament și atac ușor la sol IAR 99 “Șoim”.
Ieri, câțiva ziariști români au fost invitați să viziteze centrul tehnologic de la Măgurele și să vadă câteva dintre cele mai noi produse, destinate exportului. Din păcate, România n-a mai cumpărat de ani buni asemenea produse de la Măgurele, preferând să le aducă din import. În schimb, Simultec se pregătește să exporte un asemenea simulator de pilotaj. Responsabilii Simultec au evitat să indice numele țării în care va ajunge produsul final, dar hărțile indicate pe ecranele calcultoarelor indicau, la un moment dat, o regiune din Africa subsahariană. Iar potrivit specialiștilor militari, “zonele de țintă” (de atac) ale acestor hărți se instalează pe echipamente doar la cererea beneficiarului.
O cruce de piatră și o fântână
De exemplu, pentru Armata Română, piloții au cerut instalarea de hărți care să reprezinte, printre altele, poligoanele de la Cincu – al Forțelor Terestre și de la Capu Midia – al Forțelor Aeriene, baza militară de la Alexeni, dar și Vârful Omu. Prezența acestui ultim obiectiv pe hărțile piloților militari s-ar explica, eventual, prin faptul că elicopterele execută uneori misiuni de transport în această zonă montană.
Hărțile militare în format electronic pot fi și personalizate. De exemplu, un pilot militar a cerut ca pe harta de pe simulatorul său, în zona Cincu să fie poziționate o cruce din piatră și o fântână. Motivul era acela că, în zborul real, pilotul vedea și aceste repere și se orienta după ele.
Chiar dacă antrenamentul pe simulatorul de zbor aduce a joc pe calculator, deosebirile între aceste două activități sunt foarte mari. “Jocul care se apropie de un simulator de zbor real ar fi Microsoft Flight Simulator, dar există diferențe clare. Jocul are imagini mai frumoase, dar simulatorul prezintă mult mai fidel anumite obiective, uneori pentru o întreagă țară. Sunt reproduse piste de decolare – aterizare, stadioane, clădiri cu helipad, în cele mai mici detalii”, ne-a precizat inginerul Ciprian Bucur, unul dintre liderii echipei de soft de la Simultec.
Pe de altă parte, simulatorul de uz militar reproduce foarte multe situații critice pentru aviatori – ploaie, furtună, oprirea unui motor sau a ambelor, riposta împotriva unui atac cu rachete. Piloții se antrenează pentru a coborî aeronava cu toate motoarele oprite, astfel încât viteza de atingere a solului să fie de cel mult 5 metri pe secundă. Ieri, în demonstrația prezentată la Măgurele, un elicopter avariat a atins solul cu 6 metri pe secundă. Asta înseamnă, într-un caz real, că elicopterul este distrus, iar șansele de supraviețuire ale oamenilor de la bord sunt “discutabile”.
