Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Pentru a realiza decarbonizarea completă a energeticii, țara noastră ar trebui să cheltuiască zeci de miliarde de euro.

România ar trebui să cheltuiască zeci de miliarde de euro pentru a scăpa de emisiile de CO2

Pentru a realiza decarbonizarea completă a energeticii, țara noastră ar trebui să cheltuiască zeci de miliarde de euro. Cifrele însă sunt foarte volatile, pentru că depinde ce vrem să facem şi cum.

Share

Florin Budescu 0 comentarii

Actualizat: 27.03.2019 - 19:38

Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare în Europa (OCDE) a realizat un studiu amplu despre costurile decarbonizării, bazat pe înlocuirea capacităţilor de producere a energiei electrice pe bază de cărbune şi hidrocarburi cu nuclear. Este o posibilitate.

Rolul energiei nucleare este foarte percutant în acest studiu pentru că la realizarea sa a fost foarte prezentă compania EDF (Électricité de France). În cadrul european, Franţa are o politică aparte în domeniul energiei, mizând foarte mult pe energia nucleară, iar EDF este vârful de lance al acestei politici.

România nu are aceeaşi politică energetică şi, din cauze pe care RL le-a detaliat anterior, construcţia reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă este sub semnul întrebării. Care este deci mixul energetic potrivit pentru Bucureşti?

 

Energia nucleară în locul cărbunelui şi hidrocarburilor

Cristina Alice Mărgeanu, cercetător la Institutul de Cercetări Nucleare (RATEN ICN), apare în studiu ca referent de specialitate din partea României. Care sunt scenariile pentru România? „Scenariile pot să fie mai realiste sau nu, în funcţie de datele de la care se porneşte“, spune doamna Mărgeanu.

Astfel, „dacă se porneşte de la documente oficiale, de la studiile-expert, pentru România, noi am arătat că variantele cele mai bune sunt cele în care mixul energetic se păstrează cu aceeaşi diversitate, dar se introduc, cu precădere pentru înlocuirea capacităţilor vechi, care şi-au depăşit deja timpul de viaţă, capacităţi nucleare şi capacităţi regenerabile“, a spus cercetătorul pentru „România liberă“.

„Problema cu regenerabilele este că sunt volatile“, adaugă aceasta, detaliind că „nici pe viitor nu poţi să spui că ele pot să funcţioneze ca energie de bază, pentru că sunt intermitente“. Astfel, „îţi trebuie o stocare a energiei produse de regenerabile, pe care să o foloseşti când ai nevoie, pentru acoperire de căderi de energie, iar când ai vârf de sarcină să întrerupi“.

De acest lucru ar trebui să se ocupe Dispecerul Energetic Naţional. „Pe de altă parte, energia nucleară poate fi folosită în bandă, pentru că nu fluctuează“, susţine Cristina Alice Mărgeanu.

„Marea majoritate a scenariilor se bazează pe înlocuirea capacităţilor vechi. Indiferent cât le-ai îmbunătăţi, cu punerea filtrelor, cu tehnologiile de captare a CO2, nu poţi să elimini complet emisiile. N-ai cum“, afirmă Mărgeanu.

 

Costă mult să captezi CO2

Tehnologiile de captare a dioxidului de carbon sunt foarte scumpe, iar costurile de plată a certificatelor de emisie de CO2 sunt surclasate de cele pentru captarea acestor emisii. Există posibilitatea ca, acoperind sistematic teritoriul ţării cu eoliene şi fotovoltaice, să ai mereu surse de energie eoliană?

„Cu soarele este foarte simplu“, răspunde expertul, explicând că „în timpul nopţii nu ai soare. Cu vântul, trebuie să ai un debit constant (n.r. – de energie eoliană produsă) şi ridicat ca să poţi să te bazezi. Din păcate, noi nu suntem într-o regiune unde să beneficiem de aşa ceva. Am văzut personal nişte ferme eoliene cu întindere destul de mare în Egipt. Dar sunt în deşert, acolo unde într-adevăr bătea vântul şi era constant ridicat“.

Din păcate, România nu se poate baza pe aceasta. „Avem un potenţial de creştere a energiei produse de centralele eoliene, este foarte OK, dar potenţialul este limitat“, crede Cristina Mărgeanu.

O soluţie de completare a necesarului de energie în mixul energetic naţional este energia nucleară. Dar după evenimentul de la Fukushima a apărut un semn de întrebare în privința siguranţei energiei nucleare. Cât de sigure sunt, din acest punct de vedere, reactoarele de la Cernavodă, cu tehnologie canadiană CANDU?

Sorin Dinu, analist economic: „Centrala nucleară nu emite CO2. Studiul OCDE este o încercare de a crea un mix energetic bazat pe o combinaţie de regenerabile cu centrale nucleare. El nu este profilat pe state.”

„Nu există nicio similaritate între Fukushima şi reactoarele de la Cernavodă. Este cu totul altă tehnologie, alt design al reactorului, alt sistem de siguranţă, de securitate. Nu putem să discutăm, din acest punct de vedere, asupra pericolului nuclear, că s-ar putea întâmpla ceva în genul a ce a fost la Fukushima şi nici ce s-a întâmplat la Cernobîl, unde, din nou, este vorba despre alt tip de reactor“, a afirmat Mărgeanu.

 

Mai există şi biomasa, ca sursă alternativă

Sorin Dinu, analist economic, şi el referent în studiul OCDE, adaugă: „Costul decarbonizării poate fi diferit în funcţie de tehnologia folosită. Ai inclusă şi problema eficienţei energetice, a înlocuirii tehnologiei cu emisie de CO2 cu tehnologii ce nu au astfel de emisii sau captează şi stochează CO2“.

Este vorba despre aşa-numitele CCS (Carbon Capture and Storage). Care este principala problemă cu înlocuirea energiei produse pe bază de cărbune şi hidrocarburi? „Cu excepţia hidro, care şi ea este parţial variabilă, eoliana şi solara sunt volatile“, a spus Dinu pentru „România liberă“.

„Depinde de ce resurse de energie am. Câte eoliene pot să pun? 4.000 MW. Cât solar pot să pun? Încă 2.000 MW. Gradul de încărcare al acestor tehnologii este anual cam de 25% la eoliană (din 8.760 ore disponibile, în România sunt disponibile undeva pe la 3.000 şi ceva de ore) şi 25% la fotovoltaice (1.250-1.500 de ore)“, continuă expertul.

În afară de surse de energie convenţionale (cărbune, gaz, nuclear), explică Sorin Dinu, „mai avem şi biomasa. Germania, de exemplu, dacă renunţă şi la nuclear, şi la cărbune, va ajunge la biomasă la peste 20%. Centralele municipale pe biomasă, inclusiv pe deşeuri, emit mai puţin CO2 decât centralele clasice. Aceasta înseamnă o investiţie de 2-2,5 milioane de euro per megawatt putere instalată“.

Pe de altă parte, „centrala nucleară nu emite CO2. Studiul OCDE este o încercare de a crea un mix energetic bazat pe o combinaţie de regenerabile cu centrale nucleare. El nu este profilat pe state“, detaliază Dinu.

În studiul OCDE, atrage atenţia specialistul, „nu este luată în considerare varianta cu SNR (n.r. – Small Modular Reactors, adică reactoare nucleare modulare mici), cu puteri mai mici. La bază sunt reactoarele nucleare de la submarine şi portavioane. Unul de submarin are pe la 70-100 MW şi unul de la un portavion în jur de 200 MW. În România, la RATEN, la Piteşti, există în studiu un reactor bazat pe thoriu“.

 

Cât de scump?

Dacă, pe de altă parte, vrei să faci energie pe bază de cărbune cu CCS, există două abordări. Una e cea în care costul decarbonizării vine ca o penalitate pentru producţia de energie electrică, adică preţul creşte foarte mult.

A doua variantă este eliminarea cantităţii mari de CO2 prin folosirea unei centrale pe gazeificare de cărbune.Apoi sunt costurile de stocare a CO2. Varianta 1 este stocarea biologică în zăcăminte de gaze sau ţiţei epuizate, prin injecţie sub presiune. Între timp au mai apărut şi alte variante, arată expertul.

Cristina Alice Mărgeanu, cercetător ICN RATEN: „Avem un potenţial de creştere a energiei produse de centralele eoliene, este foarte ok, dar potenţialul e limitat.”

Să zicem că actualul mix energetic produce 100 milioane de tone de CO2 anual (cifra este generică), spune Dinu, „şi am pus la treabă acest alt mix energetic. Ca să ajung la el, a costat 10, 20 sau 30 miliarde euro. Împărţit la 100 milioane de tone, dau costul decarbonizării industriei energetice. Nimeni nu ştie cât este, nu este un cost fix“.

Dar la cât poate ajunge? „Poate să ajungă la 150 de euro pe tona de CO2, şi la 200 de euro pe tona de CO2. Dacă facem centrala de la Cernavodă, cu reactoarele 3 şi 4, cu preţul mare al energiei, 80 euro/MW, este clar că preţul decarbonizării va fi mare“, a declarat expertul pentru „România liberă“.

Comentarii