Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Risc de prăbuşire a monedei euro şi a UE

Unde poate să ducă o criză de sănătate. Cel mai mare risc pentru macroeconomie nu este recesiunea iminentă, în sine, ci prăbușirea monedei euro și a Uniunii Europene.

Share

Florin Budescu 0 comentarii

Actualizat: 05.05.2020 - 13:40

Italia a spus de mai multe ori că nu va apela la un plan de salvare, de teama condițiilor similare cu cele impuse Greciei.

S-ar putea ca Italia și Spania să fie prea mari ca să fie disciplinate printr-un plan forţat de salvare, crede Deloitte.

Mai ales că aceasta nu e doar o criză financiară, ci rezultatul unei crize de sănătate și umanitare. Ea vine la scurt timp după Brexit, în contextul instabilității politice, pe fondul populismului emergent din Italia.

Deocamdată, Franța și statele din estul Europei nu par să genereze solidaritate în rândul statelor membre, ci dimpotrivă. UE ar putea fi deja prea fragilă în fața naționalismului în creștere.

Mai apoi, BCE și-a folosit deja cea mai mare parte din muniție, reducând dobânzile la cele mai mici niveluri și injectând bani în piață la niveluri-record.

Rezerva sa nu e impresionantă, iar piețele nu par să simtă efectele intervenției sale. Declarații precum „BCE va face orice e nevoie” nu mai sunt întâmpinate cu acelaşi sentiment ca acum 10 ani.

 

Miză mărită

De data aceasta, explică Dimitrios Goranitis, de la Deloitte România, UE nu e chemată, ca acum 10 - 12 ani, să salveze o economie mică, precum a Greciei, „ci pe a treia și, respectiv, a patra din cele mai mari economii, Italia și Spania”, adică „3,5 trilioane de euro din PIB”.

Blocajul cauzat de pandemie pare la mijlocul primului val, spune expertul, amintind că FMI estimează că efectele vor fi comparabile cu ale celui de-al doilea război.

Statele membre au recurs iar la strategii naționale de management al crizei și redresare economică. Instituțiile europene încearcă în zadar să-și demonstreze existența, afirmă Goranitis.

„Italia și Spania sunt prea mari ca să eșueze și ca să fie disciplinate, printr-un plan de salvare forțat.” Dimitrios Goranitis, Deloitte România

Nordicii resping ideea euro-obligațiunilor, ce presupun un mecanism de mutualizare a datoriei, și au refuzat propunerea BCE, de a înființa o bancă de active toxice, care să gestioneze al doilea val de credite neperformante.

În timpul crizei financiare din ultima decadă, un mesaj similar UE a generat scânteia ce a creat în sudul Europei o criză financiară extinsă.

Aceasta s-a transformat într-o amenințare a înseși existenței monedei unice europene și chiar a fundației UE. Rezultatul a fost planul de salvare a Greciei.

Acum e diferit. Italia și Spania sunt prea mari ca să eșueze și ca să fie disciplinate, printr-un plan de salvare forțat, precum a fost cazul Greciei.

 

Fragilitate

Aceasta nu e doar o criză financiară, ci rezultatul unei crize de sănătate și umanitare.

În al treilea rând, criza vine la scurt timp după Brexit, în contextul unei instabilități politice, pe fondul creșterii populismului în Italia, Franța și estul Europei și nu pare să genereze solidaritate în rândul statelor membre, ci dimpotrivă.

Mai apoi, BCE și-a folosit deja cea mai mare parte din muniție, reducând dobânzile la cele mai mici niveluri și injectând bani în piață la niveluri record. Rezerva sa de fonduri nu este impresionantă.

O dezintegrare controlată a UE sau transformarea Uniunii într-un simplu acord comercial și abandonarea monedei unice devin un scenariu realist.

Comentarii

loading...