Programul de cumpărare a rachetelor împotriva navelor a fost reelaborat de MApN în perioada septembrie 2019 – iunie 2020. Nota de fundamentare a proiectului susține că Forțele Navale Române, în calitate de beneficiar final, sunt cele care “au identificat varianta optimă pentru realizarea capabilității de luptă împotriva navelor de suprafață”.
Nu este limpede cum de, în anul 2020, Forțele Navale Române au stabilit că “varianta optimă” este un anumit sistem de rachete, produs, în cooperare, de o firmă din SUA și de alta din Norvegia, în condițiile în care, în anul 2018, partea română nu vedea nicio problemă în faptul că rachetele ar fi livrate de un furnizor din Uniunea Europeană.
În anul 2018, prețul sistemului era estimat la 137 de milioane de euro fără TVA, preț care, în anul 2020, nu ar avea cum să fie mai mic, ci eventual mai mare. În acest moment, specialiștii MApN consideră că programul poate fi finalizat până în anul 2024.
Nota de fundamentare a acestui proiect legislativ nu face referire la obligații de offset care ar urma să revină firmei care va vinde României sistemul de rachete antinavă, precizând în schimb că acordul de achiziție va fi de tip “guvern la guvern” (SUA – România). Totuși, proiectul menționează că “a fost identificată și necesitatea constituirii unei facilități de mentenanță la nivelul unui operator economic din România în vederea menținerii capabilității de mentenanță pe întreaga durată de viață a sistemului de instalații mobile de lansare rachete antinavă”.
Nu este specificat clar dacă realizarea acestei facilități de mentenanță în România va fi asigurată de partenerul american în contul obligațiilor de offset sau dacă, dimpotrivă, România ar trebui să plătească suplimentar pentru a avea un centru de mentenanță pe teritoriul național.
În oricare dintre aceste două variante, durata de viață a sistemului va fi de circa 20 de ani, după care ea va putea fi prelungită „prin modernizări succesive”, realizate la centrul de mentenanță care va funcționa în România.
