Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Măsurile fiscale mult-discutate, luate de Guvern anul trecut, au avut efecte încă din prima zi a anului.

Luminiţa Floroiu Hosu: “Ordonanţa Split TVA nu se poate aplica. Nu există norme metodologice”

Măsurile fiscale mult-discutate, luate de Guvern anul trecut, au avut efecte încă din prima zi a anului. „România liberă” a discutat cu mediatorul Luminiţa Floroiu Hosu, expert contabil, despre impactul acestor modificări legislative.

Florin Budescu 0 comentarii

Actualizat: 01.02.2018 - 16:23

România Liberă: Să zicem că avem o companie în insolvenţă, care face, conform Legii, splitarea TVA. Companiile-contractori ale acesteia fac split TVA numai la tranzacţiile cu această companie sau la toate tranzacţiile ei? Vă întrebăm aceasta pentru că pare a fi ca o molimă. S-a stabilit cât se întinde acest split TVA? Până la a câta mână?
Luminița Floroiu Hosu: Split TVA înseamnă că societatea împarte factura în două: baza de impozitare şi TVA. Conform normelor contabile în vigoare, TVA este un impozit indirect ataşat în mod direct venitului.

Înseamnă că nu e normal să fie separat TVA.
Nu se poate deci gândi, în termeni economici, ca TVA să fie separat de bază. Este o problemă tehnică. Ceea ce spune Ordonanţa Split TVA (n.r.: OUG 23/2017) nu face referire la exigibilitatea TVA. În acelaşi timp, ar trebui să se vină cu nişte norme de aplicare.

Există aceste norme de aplicare?
Nu, nu există. TVA se plăteşte separat faţă de venit şi firma nu mai are posibilitatea să amâne măcar cu o lună sau cu două plata TVA aferent datorat furnizorului. În momentul respectiv, firma poate să aibă un blocaj financiar.

Statul intervine abrupt şi spune că, automat, trebuie să virezi TVA datorat. Firma nu mai are posibilitatea, în circuitul economic al banilor, să ruleze aceşti bani. Este o intervenţie a statului în mediul privat. Nu e un lucru benefic.

Care era avantajul fără splitarea TVA?
Dacă firma nu avea split TVA, avea obligaţia să plătească banii peste o lună, două, trei, cu penalităţile de rigoare. Acum nu mai este posibil. Poate că, în aceeaşi perioadă de timp, firma e obligată să facă achiziţii, ca să poată să diminueze acest TVA.

Aceasta înseamnă o intervenţie a statului în mediul de business. Nu mai lasă agentul economic să aibă libertatea să facă ce consideră firma cu banii pe care îi rulează în afaceri.

Adică?
Când Fiscul spune că, „la afacerile în numerar, la trei zile diferenţă de la încasare, dv. mergeţi şi depuneţi banii în contul bancar”, iar este o problemă. Nu se face referire la ce anume este exigibil acest TVA.

Când firma face încasarea, îşi face plăţile, se duce şi depune diferenţa în bancă. Iar este o presiune de timp asupra firmelor. Mai apoi, dacă ar fi fost nevoie de o asemenea ordonanţă, trebuia efectiv, pe Codul Fiscal, pe tot ceea ce presupune capitolul despre TVA, la fiecare caz particular în parte, să se specifice cum se procedează.

Cât este dedicat TVA în Codul Fiscal?
Este un întreg capitol din Codul Fiscal, care face referire în detaliu la TVA. Ordonanţa Split TVA oferă mai mult nişte repere tehnice.

Care este impactul acum pe mutarea contribuţiilor de la angajator la angajat, adică pe OG 79, aşa-numita „Revoluţie Fiscală”?
Conform legislaţiei, contribuţiile-unitate (n.r.: contribuţiile sociale) ale salariaţilor se datorează de către unitate, ca urmare a faptului că are angajaţi.

Faptul că Guvernul spune acum că aceste contribuţii le suportă angajatul nu este corect. Aceste contribuţii sunt contribuţii-unitate. Nu are de ce şi nu există o motivaţie a faptului ca acestea să fie suportate de către angajat.

În toată legislaţia europeană, contribuţiile-unitate sunt separate. Le suportă angajatorul. Contrbuţiile salariatului le suportă salariatul, prin reţinerile la sursă.

Care sunt modificările acum?
În momentul în care angajatorul negociază cu angajatul contractul de muncă, el stabileşte un salariu brut de încadrare. Prin această ordonanţă, i se impune un alt salariu net, pentru că, automat, salariul net se diminuează.

Are loc încă o renegociere a salariului, în condiţiile în care poate, ca angajator, nu mă gândeam în nici un fel să renegociez acest salariu. Altă măsură care contravine mediului de business!

Ce se întâmplă la un mare agajator acum din cauza acestei mutări a contribuţiilor?
Apare o presiune foarte mare pe cheltuieli, deci pe costuri. Începând cu 1 ianuarie, cu acest transfer de contribuţie, cheltuielile reale ale societăţii cresc cu aproape 40%. Sunt multe societăţi care întârzie la plată cu aceste contribuţii.

Dacă de la 1 ianuarie se face acest transfer de contribuţii, poate cei cu care lucrez vor acelaşi salariu net. Firma este obligată să dea mai mult cash, pentru că trebuie să includ aceste contribuţii.

Cum adică? La ce vă referiţi?
Legislaţia permitea ca unitatea să achite aceste contribuţii cu o lună sau cu două luni mai târziu. Decontările firmei cu beneficiarii pot dura o lună sau două, pentru încasarea facturilor.

Firma are nevoie de aceşti bani ca să asigure totalul cheltuielilor. La un număr mare de salariaţi, vă daţi seama ce înseamnă lucrul acesta! Se indisponibilizează foarte mulţi bani.

Anume câţi bani se indisponibilizează? Daţi-ne, vă rugăm, nişte cifre concrete sugestive.
La o societate cu cinci angajaţi, cresc cheltuielile cu salariile cu 8.000 de lei - 10.000 de lei.

Ordonanţa 82 obligă la negocierea contractelor colective de muncă. Ce înseamnă aceasta? E obligatorie negocierea pentru toate firmele? Dacă nu au sindicat?
Dacă nu există sindicat, se desemnează un reprezentant al angajaţilor care este mandatat pentru aceasta. Negocierea devine obligatorie şi pentru societăţile care au până în 21 de angajaţi.

Conform legii, durata negocierii este de 60 de zile calendaristice. Deci, până pe 20 februarie anul acesta, toate negocierile trebuie să se finalizeze.

Conform informaţiilor RL, în acest moment, contabilii, cam de pe la finalul anului trecut, muncesc ca în mină la toate aceste modificări. Este adevărat?
Dar întotdeauna experţii contabilii au avut foarte mult de lucru... când apar aceste modificări legislative, volumul se dublează. Şi la ordinele de plată cu toţi clienţii şi furnizorii nici nu ştii dacă ai şanse să rezolvi toate diferenţele apărute...

Comentarii

loading...