29.3 C
București
joi, 16 septembrie 2021

O depresiune mai mare

Șocul asupra economiei globale, de la pandemia de coronavirus COVID-19, a fost atât mai rapid, cât și mai sever decât criza financiară globală din 2008 și chiar decât Marea Depresiune (1929 – 1933).

În acele două episoade anterioare, piețele bursiere s-au prăbușit cu 50% sau mai mult, piețele de credit au înghețat, au urmat falimentele masive, rata șomajului a crescut peste 10% și PIB-ul s-a contractat la o rată anualizată de 10% sau mai mult.

Dar toate acestea au avut nevoie de aproximativ trei ani pentru a se petrece. În actuala criză, rezultate macroeconomice și financiare la fel de grave s-au materializat în trei săptămâni.

La începutul acestei luni, a fost nevoie de doar 15 zile pentru ca piața bursieră din SUA să se încadreze pe teritoriul căderii (o scădere de 20% din vârful său) – cea mai rapidă astfel de scădere.

Acum, piețele au scăzut cu 35%, piețele de credit s-au extins, iar spread-urile de credit (precum cele pentru obligațiunile junk) au crescut până la nivelurile din 2008.

Chiar și firme financiare mainstream, precum Goldman Sachs, JP Morgan și Morgan Stanley, se așteaptă ca PIB-ul SUA să scadă cu o rată anualizată de 6%, în primul trimestru, și cu 24%, până la 30%, în al doilea trimestru.

Secretarul american al Trezoreriei, Steve Mnuchin, a avertizat că rata șomajului poate crește până la peste 20% (de două ori nivelul maxim al perioadei crizei financiare globale).

Cu alte cuvinte, fiecare componentă a cererii agregate – consum, cheltuieli de capital, export – se află într-o cădere liberă fără precedent.

În timp ce majoritatea comentatorilor a anticipat o scădere în formă de V – producția scăzând brusc într-un trimestru, apoi recuperând rapid în următorul – acum ar trebui să fie clar că criza COVID-19 este în întregime altceva.

Contracția care este în curs de desfășurare pare să nu fie nici în V, nici în U sau în L (o scădere accentuată, urmată de stagnare). Mai degrabă, pare un I: o linie verticală, care reprezintă piețele financiare și economia reală prăbuşindu-se.

Nici măcar în timpul Marii Depresiuni și a celui de-al Doilea Război Mondial, cea mai mare parte a activității economice nu s-a oprit literalmente, așa cum s-a întâmplat în China, Statele Unite și Europa de azi.

Scenariul cel mai bun ar fi o scădere mai severă decât crza din 2008 (în termeni de producție globală cumulată redusă), dar cu o durată mai scurtă de viață, permițând o revenire a creșterii pozitive până în al patrulea trimestru al acestui an. În acest caz, piețele ar începe să se recupereze când apare lumina de la capătul tunelului.

 

Cel mai bun scenariu şi condiţiile sale

Acest cel mai bun scenariu presupune mai multe condiții. În primul rând, SUA, Europa și alte economii puternic afectate ar trebui să implementeze măsuri de testare, urmărire şi tratament, aplicarea carantinelor și o blocare la scară, de tipul celei pe care a implementat-o China.

Și, pentru că ar putea dura 18 luni până când un vaccin să poată fi dezvoltat și produs pe scară largă, va trebui să fie implementate la scară masivă antivirale și alte terapeutice.

În al doilea rând, factorii de decizie monetară – ce au făcut deja în mai puțin de o lună ceea ce le-a luat trei ani să facă după Marea Criză Globală – trebuie să continue să ia măsuri neconvenționale la criză.

Aceasta înseamnă dobândă zero sau negativă; orientare avansată spre utilizator; relaxare cantitativă; facilitarea creditului (achiziționarea de active private) către bănci de rezervă, non-bănci, fonduri de pe piața monetară și chiar mari corporații.

„Guvernele trebuie să implementeze stimulente fiscale masive, inclusiv prin aruncări din elicopter ale plăților directe de numerar.”

Federal Reserve și-a extins liniile de schimb valutar transfrontalier, pentru a face față deficitului masiv de lichidități din piețele globale, dar acum avem nevoie de mai multe facilități pentru a încuraja băncile să acorde împrumuturi întreprinderilor mici și mijlocii încă solvabile.

În al treilea rând, guvernele trebuie să implementeze stimulente fiscale masive, inclusiv prin aruncări din elicopter ale plăților directe de numerar, către gospodării.

Având în vedere dimensiunea șocului economic, deficitele fiscale din economiile avansate vor trebui să crească de la 2% – 3% din PIB, la aproximativ 10% sau chiar mai mult.

Doar guvernele centrale au bilanțuri suficient de mari și de puternice pentru a preveni prăbușirea sectorului privat. Dar aceste intervenții finanțate de deficit trebuie să fie complet monetizate. Daca sunt finanțate prin datoria publică standard, ratele dobânzilor ar crește brusc, iar recuperarea va fi afectată din stadiu incipient.

Având în vedere circumstanțele, intervențiile propuse de adepţii de stânga ai școlii de teorie monetară modernă, inclusiv cei ce susţin aruncarea de bani din elicopter, au devenit mainstream.

Din păcate, pentru scenariul cel mai bun, răspunsul în sănătatea publică, din economiile avansate, a scăzut cu mult faţă de ceea ce este necesar pentru a înfrunta pandemia, iar pachetul de politici fiscale care se discută în prezent nu este nici suficient de mare și nici destul de rapid pentru a crea condițiile de recuperare în timp util. Ca atare, riscul apariției unei noi mari depresiuni, mai rele ca prima, crește zilnic.

Un alt sezon al virusului este foarte probabil să înceapă
NOURIEL ROUBINI
economist american

Dacă nu se oprește pandemia, economiile și piețele își vor continua căderea liberă. Dar chiar dacă pandemia e mai mult sau mai puțin salvgardată, în general, creșterea economică ar putea să nu apară până la sfârșitul anului 2020.

La urma urmei, până atunci, un alt sezon al virusului este foarte probabil să înceapă, cu mutații noi; intervențiile terapeutice pe care se bazează mulți s-ar putea dovedi a fi mai puțin eficiente decât se speră. Deci, economiile se vor contracta din nou, iar piețele vor ceda din nou.

Mai mult, răspunsul fiscal s-ar putea lovi de un zid, dacă monetizarea deficitelor masive începe să producă o inflație ridicată, mai ales dacă o serie de șocuri negative ale ofertelor, legate de virus, ar reduce creșterea potențială.

Multe țări pur și simplu nu pot angaja astfel de împrumuturi în propria monedă. Cine va salva guvernele, corporațiile, băncile și gospodăriile din piețele emergente?

În orice caz, chiar dacă pandemia și căderea economică ar fi fost sub control, economia globală ar fi fost totuși supusă unor riscuri de tip „lebădă albă”. Odată cu apropierea alegerilor prezidențiale din SUA, criza COVID-19 va da loc unor conflicte reînnoite între Occident și cel puțin patru puteri revizioniste: China, Rusia, Iran și Coreea de Nord, toate folosind deja războiul cibernetic asimetric pentru a submina SUA.

Inevitabilele atacuri cibernetice asupra procesului electoral din SUA ar duce la un rezultat final contestat, cu acuzații de manipulare și posibilitatea violenței directe și a tulburărilor civile.

În mod similar, așa cum am argumentat anterior, piețele subestimează în mare măsură riscul unui război între SUA și Iran, în acest an; deteriorarea relațiilor sino-americane se accelerează, deoarece fiecare parte o acuză pe cealaltă pentru amploarea pandemiei.

Este posibil ca actuala criză să accelereze balcanizarea și slăbirea economiei globale, în lunile și anii următori. Această tripletă de riscuri – pandemii neaşteptate, arsenale de politică economică insuficiente și “lebede albe” geopolitice – vor fi suficiente pentru a trimite economia globală într-o depresiune persistentă și cădere a pieței financiare.

După prăbușirea din 2008, un răspuns puternic (deși întârziat) a scos din prăpastie economia globală. Este posibil să nu fim atât de norocoși de data aceasta.

• traducere şi adaptare din Project Syndicate: Florin Budescu

Ultima oră
Pe aceeași temă