O parte dintre aceste măsuri sunt cuprinse în ordonanţă de urgenţă adoptată la ultima şedinţă de guvern şi publicată acum câteva zile în Monitorul Oficial, „poreclită” în mediul online „Ordonanţa lăcomiei”. Alte modificări în materie de fiscalitate fac parte dintr-un document trimis la promulgare de către Camera Deputaţilor. Este vorba despre noutăţi aduse la OUG 25/2018, mare parte dintre ele la propunerea Ministerului Finanţelor Publice (MFP), notează hotnews.ro.
Modificări la OUG 25/2018, realizate împreună cu MFP (aflate acum la promulgare):
1. ONG-urile trebuie să se înscrie într-un registru la ANAF dacă mai vor să primescă bani din donaţiile reprezentând impozitul pe profit sau pe venit.
2. Se introduce impozitarea criptomonedelor la valoarea tranzacţiei şi nu la câştig.
Astfel, pentru a nu ieşi în pierdere, cei care fac astfel de tranzacţii trebuie să realizeze un randament de peste 10%, ca să aibă un câştig. Dacă au vândut în pierdere, vor fi, de asemenea, impozitaţi tot cu 10%.
3. Una dintre cele mai importante modificări fiscale pentru mediul de afaceri este legată de plafonul deductibil în privinţa împrumuturilor.
Se prevede modificarea regulilor de limitare a costurilor excedentare ale îndatorării ca urmare a solicitărilor mediului de afaceri şi a nivelurilor de deducere adoptate de celelalte state membre UE, astfel:
a) majorarea plafonului deductibil, de la 200.000 euro la 1.000.000 euro;
b) majorarea limitei de deducere în funcţie de EBITDA, de la 10% la 30%;
c) reformularea prevederii referitoare la deducerea costurilor excedentare ale îndatorării în cazul în care baza de calcul are o valoare negativă sau egală cu zero, în sensul deducerii în limita plafonului şi în astfel de situaţii;
d) reglementări legate de dreptul de reportare a costurilor excedentare ale îndatorării în cazul operaţiunilor de reorganizare.
4. Se introduce ratingul fiscal
În cazul creanţelor fiscale administrare de organul fiscal central, procedurile de administrare se realizează în funcţie de clasa/subclasa de risc fiscal în care sunt încadraţi contribuabilii urmare analizei de risc efectuată de organul fiscal.
Contribuabilii se încadrează în 3 clase principale de risc, după cum urmează:
a) contribuabili cu risc fiscal mic;
b) contribuabili cu risc fiscal mediu;
c) contribuabili cu risc fiscal ridicat.
Criteriile generale în funcţie de care se stabileşte clasa/subclasa de risc fiscal sunt următoarele:
a) criterii cu privire la înregistrarea fiscală ;
b) criterii cu privire la depunerea declaraţiilor fiscale;
c) criterii cu privire la nivelul de declarare ;
d) criterii cu privire la realizarea obligaţiilor de plată către bugetul general consolidat şi către alţi creditori.
Dezvoltarea claselor principale de risc în subclase de risc şi dezvoltarea criteriilor generale în subcriterii, precum şi procedurile de stabilire a subclaselor şi subcriteriilor se aprobă prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
Procedura de soluţionare a contestaţiilor nu se realizează în funcţie de clasa/subclasa de risc doar în raport de termenul de soluţionare a contestaţiei. Analiza de risc se efectuează periodic, caz în care organul fiscal stabileşte şi clasa/subclasa de risc fiscal a contribuabilului, pe care o publică pe site-ul propriu. Contribuabilul nu poate face obiecţii cu privire la modul de stabilire a riscului şi a clasei/subclasei de risc fiscal în care a fost încadrat. Procedurile de administrare corespunzătoare fiecărei clase/subclase de risc fiscal se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Ordinele prevăzute la alin. (8) şi (12) se elaborează în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi şi se publică în Monitorul Oficial, Partea I.
5. Apare procedura de mediere
În vederea realizării procedurii de mediere, debitorul notifică organul fiscal cu privire la intenţia sa în termen de 15 zile de la primirea somaţiei. La notificare se anexează documente şi informaţii care să susţină situaţia sa economică şi financiară.
În termen de maxim 10 zile de la primirea notificării prevăzute la alin. (1) organul fiscal are obligaţia să organizeze întâlnirea cu contribuabilul în vederea procedurii de mediere.
Procedura de mediere constă în:
a) clarificarea întinderii obligaţiei fiscale înscrisă în somaţie dacă respectivul debitor are obiecţii cu privire la aceasta;
b) analiza de către organul fiscal împreună cu debitorul a situaţiei economice şi financiare a debitorului în scopul identificării unor soluţii optime de stingere a obligaţiilor fiscale, inclusiv posibilitatea de a beneficia de înlesnirile la plată prevăzute de lege.
(4) Rezultatul medierii precum şi soluţiile optime de stingere a obligaţiilor fiscale se consemnează într-un proces-verbal.
(5) În situaţia în care în termen de 15 zile de la finalizarea medierii nu se stinge debitul sau nu se solicită înlesnirea la plată, organul fiscal continuă măsurile de executare silită.
(6) Procedura de executarea silită nu începe de la data la care debitorul notifică organului fiscal intenţia de mediere.
(7) Pe parcursul procedurii de mediere, organul fiscal poate dispune măsuri asigurătorii în condiţiile art. 213.
(8) Procedura de mediere, precum şi documentele pe care debitorul trebuie să le prezinte în vederea susţinerii situaţiei economice şi financiare se aprobă prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
