Rl: Raportul de ţară al Comisiei Europene pentru România, din primăvara acestui an, este pentru situaţia economică a României pe anul trecut, 2017. Pornind de la acest raport, ce putem spune că se va petrece în România, în anul 2018?
Mircea Coşea: Este sugerat şi în Raport, dar eu am şi propriile mele opinii. Din punctul meu de vedere, Raportul este interesant pe un aspect la care eu ţin foarte mult.
Deocamdată, de o anumită perioadă de timp şi mai ales anul trecut, nu s-a avansat deloc pe calea unor reforme structurale. Nu se fac decât nişte reparaţii la greşeli sau nişte încercări de a face în aşa fel încât promisiunile electorale să fie îndeplinite cu orice preţ, cu orice risc.
“Banii vor veni din preluări, din fondurile de investiţii, aşa cum s-a făcut şi până acum, apoi din împrumuturi externe, dar vor mai veni, sunt convins, şi din restructurări. Din creşterea şomajului.“
Momentul de faţă (lucrez la un studiu acum, pe acest subiect) îl consider foarte complicat. Indiferent de ce rezultate va avea orice guvern, în actuala structură a Economiei, indiferent dacă va exista o creştere economică, nu 7%, ci chiar mai puţin, între 4% – 5%, situaţia economică a României nu se va îmbunătăţi, iar ţara se îndreaptă spre o situaţie dificilă, care o va marginaliza şi mai mult pe piaţa europeană.
De ce?
Actuala structură a economiei e bazată pe primele faze ale revoluţiei industriale. Este incapabilă de a valorifica superior resursele interne, incapabilă de a valorifica superior Munca…
… coşul de fum…
… ea creează o valoare adăugată scăzută, care va duce la un plafon peste care nu se va mai putea trece, orice s-ar întâmpla. Este nevoie, după părerea mea, de anumite reforme structurale, care să conducă la: capacitatea exploatării în ţară la valori superioare a resurselor primare pe care le avem (în primul rând Agricultură şi Energie); trecerea de la etapa “fabricat în România”, la etapa “fabricat de România”, adică de la manufactura pe care noi o facem acum, la o cotă importantă de Cercetare-Dezvoltare.
Raportul de ţară zice despre aşa ceva, dar într-un termen care nu e exact pe această linie, pentru că este interesat de anumite nevoi mai pragmatice. Se leagă de o anumită stabilizare fiscală, de consolidarea stabilităţii fiscale.
“Trebuie să trecem de la etapa «fabricat în România», la etapa «fabricat de România», adică de la manufactura pe care noi o facem acum, la o cotă importantă de Cercetare-Dezvoltare.“
Raportul spune că bugetul va putea să fie susţinut dacă această revoluţie fiscală va avea nişte accente de stabilizare, în sensul eliminării rupturilor, lipsei de predictibilitate, a înaintării pe o cale de eficienţă mai mare.
Restul, în Raport, sunt nişte analize pe care, în linii mari, le consider corecte. Nu sunt noutăţi. Analiza economică românească a vorbit despre aşa ceva pe tot parcursul anului trecut şi la începutul acestui an. Într-un fel, nu este decât o susținere a părerilor care există deja în ţară.
Care este cea mai interesantă parte?
Dacă poate fi numită interesantă, este faptul că actuala guvernare priveşte acest raport ca pe un fel de critică, dacă nu chiar ca pe o jignire şi încearcă să arate că, de fapt, nu prea e aşa şi că lucrurile stau mult mai bine şi că nu pot fi nici un fel de probleme, din nici un punct de vedere. Ar exista şi bani de salarii, şi pentru pensii ş.a.m.d.
Mie mi se pare că este o abordare greşită. În momentul în care discutăm despre aplicarea programului de guvernare, despre care se tot vorbeşte, ajungem inevitabil la o problemă care nu poate fi rezolvată decât prin nişte măsuri destul de dure.
Anume?
Banii pentru aceste creşteri de salarii şi de pensii nu vor putea să vină decât din eficienţa Economiei, pentru că ea, aşa cum spuneam, are o structură ineficientă. Banii vor veni din preluări, din fondurile de investiţii, aşa cum s-a făcut şi până acum, apoi din împrumuturi externe, dar vor mai veni, sunt convins, şi din restructurări.
Adică? Ce fel de restructurări?
Din creşterea şomajului.
Şomaj? În ce sectoare?
În sectoare care vor fi legate de sectorul public birocratizat, adică aparat ministerial, instituţii ministeriale, comisii, comitete. Nu poţi să menţii această creştere a salariilor dacă nu măreşti anvelopa salarială. Ea nu poate să fie mărită şi atunci micşorezi numărul de personal.
Lucrul acesta se va face, încet-încet, începând de la local. Acest proces, după părerea mea, va începe din Administraţia Locală şi se va continua mai departe. Alt element spus în Raportul de ţară al Comisiei Europene este că nu numai că nu vom putea să accesăm fondurile comunitare la valoarea pe care ne-am propus-o, dar nici nu vom putea să obţinem eficienţa pe care ar trebui să o avem de la ele.
De ce?
Pentru că noi suntem într-o fază foarte întârziată de modernizare. Aceste fonduri vor trebui folosite la nişte lucruri care trebuiau rezolvate, dacă nu de acum 50 de ani, în mod sigur de acum 20 de ani: infrastructura, construcţia de spitale şi şcolile. Ca să ne scoată din marginalizarea în care suntem, aceste fonduri ar fi trebuit să intre în pregătirea personalului şi, mai ales, în acţiuni de stabilizare a forţei de muncă în teritoriu.
Acesta este pericolul catastrofal: vom pierde populaţie activă permanent, în viitorii 25 sau 30 de ani, nefiind capabili să ridicăm natalitatea. Şi, chiar dacă o ridicăm, nu se transformă imediat în forţă de muncă activă, ceea ce înseamnă că ori va trebui să apelăm la forţă de muncă străină – ceea ce se va întâmpla, ori – lucrul cel mai grav – ne vom depopula şi atunci vor exista mari disparităţi între regiunile istorice ale ţării.
Aceasta este a doua problemă importantă şi foarte periculoasă. Creşte gradul de diferenţiere între regiunile istorice ale ţării, iar grosul investiţiilor şi locurilor de muncă se concentrează în vestul ţării.
Este nu numai o chestiune de dezechilibru economic, dar şi o oarecare situaţie de periculozitate, în viitor, din punct de vedere al unităţii naţionale. Aşa cum s-a întâmplat şi în alte ţări, zonele mai dezvoltate se vor centrifuga. Vor încerca să iasă din centru şi se vor lipi în alte părţi.
„Suntem noi cu bugetul nostru“. Teoria nordului Italiei. „Şi lăsaţi-i pe sărăntocii ăştia în pace.“
Exact. „Lăsaţi-i pe miticii ăia să se bată-ntre ei, acolo, la Bucureşti“. Toate lucrurile acestea sunt cumva în Raportul de ţară, dar, ca o părere personală…
Mi se pare că Raportul este axat doar pe probleme de macroeconomie foarte generale, punându-se accentul pe stabilitatea financiară. Mi se pare insuficient. România, azi, ca să poată să stabilizeze financiar Economia, trebuie să se restructureze. Altfel, se va învârti în loc. E concluzia mea.
