Ministrul Finanţelor Publice, Orlando Teodorovici, spune că dezbaterea instituţională pe tema forţei de muncă este evitată de UE. El a explicat că fiecare stat îşi urmăreşte propriul interes când se dezvoltă pe baza resurselor umane din alte ţări, de obicei din România, Croaţia şi Polonia.
E corectă aserţiunea lui Teodorovici? Florin Pogonaru, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), crede că „există un adevăr în ceea ce spune dl Teodorovici“. „În general, este un fapt că se cheltuiesc bani de la buget pe forţa de muncă, iar aceasta sigur că are dreptul să se ducă unde vrea“, arată antreprenorul.
Ideea ar fi că România investeşte în calificarea forţei de muncă, pe care apoi o foloseşte Europa Occidentală. „Problema e cum ajustăm, cât de cât, chestiunea, ca să o facem să funcţioneze. E un punct de vedere corect că trebuie făcut ceva, pentru că altfel… E foarte uşor să spui: Hai să-i plătim la fel ca în Vest! Nu poţi să plăteşti la fel. Nu ai productivitatea muncii, performanţa, valoarea adăugată“, a spus Pogonaru pentru „România liberă“.
De ce nu? „Costurile din România sunt altfel, se repartizează altfel, au altfel de structură. Nu se poate şi nici nu e acceptabil să se tragă forţa de muncă mai calificată fără ca statul român să fie compensat pentru pregătirea acesteia“, explică Florin Pogonaru.
Doctrine vs realitate
Există soluţii? „În mod cert“, răspunde liderul AOAR, opinând că „e bine că au început deja să apară, pe ici-pe colo, soluţii, că se face un contract, când eşti la o facultate fără plată, cu studentul, pentru că, în măsura în care nu plăteşti şi pleci, trebuie să returnezi costul studiilor. Mi se pare fair acest lucru“.
Sunt unii care spun că trebuia să dezvoltăm România, să o facem competitivă, şi nu mai pleca forţa de muncă. „Aşa e, trebuia“, spune Pogonaru, adăugând puţin ironic: „Numai că aceasta, acum, e o situaţie dată şi, dacă acei doctrinari ar trece ei la putere, să arate cum se face aşa ceva, ar fi bine, că poate învăţăm“.
